"Uita-te cum zambeste toata lumea!", i-am spus celei mai bune prietene cand am iesit de la film. Plouase torential cat am stat noi inauntru. Am iesit bucurosi, incantati, am fi putut da si peste zapada si, cel mai probabil, ne-am fi bucurat ca niste copii. The Hundred-Foot Journey te indragosteste sau te reindragosteste de viata. Mai adauga niste condimente peste mancarea pe care o pregatim zi de zi. Si ne reaminteste de lucrurile importante din viata. Si, deloc suprinzator, nu au legatura nici cu banii, nici cu faima, nici cu altceva de ordin material.
Mancarea e viata insasi. "Food is memories", auzi la un moment dat. Iar amintirile te vor purta intotdeauna acasa. Sau in locurile in care ai simtit cel mai mult. Pitorescul filmului exista si in viata de zi cu zi. N-am vrut sa ma las amagita doar de culorile accentuate din fiecare cadru. E un film in care emotiile puternice se impletesc cu lectii despre modestie, demnitate si pasiune. Nu e un film care te va face sa regreti ca nu locuiesti in Franta, ci un film care te invata ca poti creste calitatea vietii fiind tu un om mai bun. Modest, demn, pasionat. Unde sa se gaseasca cele mai mari bucurii ale vietii daca nu chiar in bucuria impartasita cu ceilalti?
Garam Masala, arici de mare, Béchamel, velouté si stele Michelin. Nu e nimic naiv in filmul asta, nu e nimic artificial. E atacat rasismul printr-o intamplare perfect conturata si inspirata din realitate. O realitate cu care se confrunta, in continuare, milioane de straini care aleg sa traiasca in alta tara.
O sa vrei ca de acum inainte sa gatesti mai bine, mai mult, mai cu dragoste. Sa rasfoiesti cartile de bucate in miez de noapte, sa simti fiecare aroma in parte, sa inveti sa ii faci pe ceilalti fericiti prin mancare. Nu e un mister, nu e o pacaleala vehiculata la infinit: dragostea, de orice fel, chiar trece prin stomac.
As spune ca e dragostea de viata, cea pe care putini o mai inteleg azi. Cea care te face sa fii recunoscator pentru ca poti simti caldura soarelui, pentru ca il poti vedea, pentru ca simti adierea vantului. Cea care te face sa fii recunoscator pentru muzica, pentru dans, pentru ca poti dansa, pentru ca poti auzi, pentru ca poti simti. E dragostea in forma ei pura, cea despre care calugarii budisti continua sa ne invete si azi. Sunt zambetele adunate laolalta pe care le poti oferi gratuit. E o reamintire a ceea ce ar trebui sa intelegem drept viata.
Completez articolul cu lista de mancaruri traditionale din India. Cele mai multe, asa cum bine mi-a atras atentia o prietena, sunt vegetariene. Iar aici avem 26 de feluri de mancare indiana care promit sa ne schimbe viata.
Iar soundtrack-ul care tine o ora poate fi ascultat aici.
