30 DAYS OF YOGA cu Adriene Mishler. Transformarea vizibilă a corpului în doar 30 de zile

Când ai făcut ultima oară ceva pentru tine? Şi nu mă refer aici la o pauză de o jumătate de oră (şi poate nici atât) în care ai citit o revistă. Şi când te-ai simţit ultima oară bine, cu adevărat bine, în corpul tău? Când l-ai simţit eliberat de o greutate pe care o duceai pe umeri zi de zi? Mintea nu reuşeşte uneori să facă suficientă linişte încât să ne auzim cu adevărat conştiinţa sau, dacă vreţi, inima. Ce vrem pentru noi? Ce schimbare ne dorim? Şi ce anume declanşează schimbarea?

© sursa

La acest început de an am simţit că trebuie să găsesc o metodă de a reechilibra energia, de a încerca să mă bucur mai mult de tot ceea ce există deja. Când uiţi să fii recunoscător pentru ceea ce ai, când atenţia îţi este distrasă din ce în ce mai mult de probleme şi nu de părţile bune din viaţa ta, rişti să nu mai reuşeşti să te bucuri, pur şi simplu, de viaţă. Iar viaţa este uimitoare, nu e compusă doar din zile care trec pur şi simplu fără rost. E uimitoare prin lucrurile pe care alegem să le facem zi de zi pentru noi sau pentru alţi oameni, fără să uităm însă nicio clipă că merităm ce e mai bun, fie că vorbim de sentimentele noastre faţă de noi, de felul în care ne tratează cei din jur, de ceea ce ne dorim pentru noi şi cei dragi nouă.

Nu mai lungesc introducerea. Mă gândeam mai devreme, în timp ce scriam titlul, că seamănă cu 50 Shades of Grey. :)) La construcţie, nu la tematică! Deşi al doilea titlu ar fi avut cu siguranţă trafic de zece ori mai mare. Imaginaţi-vă! 50 Shades of Grey. Transformarea vizibilă a corpului în 30 de zile. My point exactly.

Înainte de a vă prezenta jurnalul pe care l-am ţinut pe parcursul acestor 30 de zile, vă mai spun doar că a fost o experienţă care m-a convins că trebuie să continui (aşa că am început deja programul pentru a doua oară) şi mi-a dovedit că atâta vreme cât zi de zi suntem prezenţi pe saltea, rezultatul va apărea obligatoriu. Nu scopul m-a ajutat, ci simpla alegere de a fi, zi de zi, prezentă. În plus, aşa cum am spus, a fost şi este o plăcere!

1-3 zile 

Am început să fac yoga zi de zi. După primele zile am observat că muşchii sunt deja mai bine definiţi (cine-ar fi crezut?!) şi că mersul e pur şi simplu mai uşor. E ca şi cum ai primit brusc o doză suplimentară de încredere în cine eşti şi ce poţi face. Pare mult, dar chiar aşa e. Am descoperit că, în mare parte, pot face toate exerciţiile. Corpul nu e foarte flexibil, dar stau bine la capitolul echilibru. Sunt curioasă să văd cât de mult se va mări flexibilitatea în timp. Şi ce alte schimbări vor mai apărea. Ştiu că mă relaxează deja foarte mult acest lucru şi faptul că există acele momente în care îmi centrez şi reamintesc emoţiile şi intenţiile mă ajută să fiu aproape de mine şi concentrată asupra mea.

4-5 zile

N-aş fi crezut că poţi vedea schimbari atât de semnificative după doar câteva zile. E a cincea zi şi urmează să fac un nou set în câteva minute. Am citit la timp ceva care m-a învăţat un lucru important: nu mă gandesc la rezultatul care va exista la finalul celor 30 de zile. Îmi asum doar responsabilitatea de a face acest lucru zi de zi. Tot ce am de făcut e să pornesc clipul, să întind salteaua şi să încep exerciţiile. Sunt 20-30 minute zi de zi. Rezultatul apare inevitabil. Indiferent de ceea ce facem, dacă facem acel lucru zi de zi, rezultatul va apărea. Repetiţia este cheia.

Să îmi schimb gândirea şi să decid că tot ce am de făcut e să îmi asum responsabilitatea pentru a face acest lucru azi şi pentru a-l face şi mâine e ceea ce mi-a schimbat perspectiva asupra lucrului pe care îl fac.

© Adriene Mishler

7-10

Îmi dau seama cât de uşor e, de fapt, să faci un lucru atunci când îţi propui doar să fii la timp acolo unde trebuie să fii. Doar prezent şi atât. Apoi, să faci ceea ce trebuie să faci, fără să ai în minte rezultatul final, contrar a tot ceea ce se tot spune despre a avea mereu scopul în faţa ochilor. Mi se pare că alergăm în felul ăsta după o fata morgana fiindcă nu ştii când anume vei ajunge acolo, mai ales când e vorba de corpul tău care se comportă diferit, în funcţie de foarte mulţi factori.

10-13

© Adriene Mishler

A fost suficient să am câteva zile mai aglomerate în care să nu mai încerc să "stau cu ochii" pe schimbări. Muşchii sunt tonifiaţi, schimbarea e mult mai vizibilă decât în primele zile. Ce e mai important e că fiecare sesiune de yoga îmi aminteşte că fac un lucru pentru mine, că vreau ce e mai bine  pentru mine, că îmi doresc schimbarea. Şi, iată, de 13 zile fix asta fac. E pentru prima oară când nişte exerciţii îmi îndreaptă efectiv coloana şi reuşesc să stau mult mai dreaptă fără să am dureri de spate.

13-17

I want more. Cam aşa s-ar traduce, în trei cuvinte din engleză, ce simt în acest moment când transformările sunt deja vizibile, când mişcările au devenit mai uşor de făcut, când corpul e mai flexibil, Nu vă imaginaţi o schimbare majoră şi pe mine stând în cap sau mergând în mâini prin casă fiindcă nu e cazul. Însă muşchii s-au dezvoltat şi s-au conturat mult mai bine. În plus, mă relaxează foarte mult, mi se pare că trec mai uşor peste multe lucruri şi că îmi vine mai uşor să-mi ofer timp mie, fără să mă mai simt vinovată că nu pot ajunge la ora x în locul y. Am genunchii plini de vânătăi, cred că e inevitabil la început, dar le ador, sincer.

Ziua 20

Pentru prima dată când mi-am întins genunchii paralel cu podeaua, nu am simţit nicio durere. A fost o flexibilitate a corpului pe care am cunoscut-o pentru prima oară cu această ocazie. Am fost surprinsă, dar şi bucuroasă. Iată, se poate. Corpul chiar devine mai flexibil. Mi-am amintit apoi şi ce a spus Adriene la un moment dat: Your body is incredibly forgiving. Asta, desigur, atunci când începem să-l tratăm cu iubire şi respect. Ne iartă si ne arată că nu suntem, nici pe departe, forma din care ne-am imaginat că nu putem ieşi. 

© Helin Honung @ rodeo.net

Ziua 21-23

Sunt mândră de mine. Nu mi-aş fi imaginat că, zi de zi, voi depune un astfel de efort. De fapt, nu l-am văzut ca pe un efort, chiar dacă pentru corp, propriu-zis, asta a fost. Pentru minte, cel puţin, a fost o plăcere pe care am aşteptat-o zi de zi, cu nerăbdare. Am adorat minutele de meditaţie, minutele în care descopeream o nouă postură care-mi încorda muşciii şi când înţelegeam că mintea învaţă să se golească, învaţă să asculte şi, mai ales, se reeducă.

Am remarcat, tot în această perioadă, că liniştea şi organizarea se regăseau şi în alte arii din viaţa mea. Că am simţit nevoia să-mi acord şi mai mult timp şi... mai multă importanţă. Chiar aşa. Fiindcă după ce-ţi aminteşti de tine, că exişti, după ce încerci acest "egoism" sănătos, îţi dai seama că meriţi mai mult şi că meriţi, de fapt, tot ce e mai bun. Că e OK să nu te mai simţi vinovat dacă nu te pui pe tine pe al doilea loc, ci pe primul.

Ziua 24

Descopăr cu surprindere şi unele părţi ale corpului care se opun mişcării. Spatele este în continuare rigid şi este şi cel care mi-a servit dureri ocazionale. Sunt convinsă că după câteva luni vor dispărea cu totul. Gândiţi-vă. Ne întindem vertebrele, ne dezmorţim oasele şi articulaţiile, ne punem muşchii la treabă şi îi întărim ca să ne susţină în drumul nostru în viaţă. Cred că lecţia importantă de azi e asta: să nu uităm că avem muşchi şi că îi putem pune la treabă pentru noi. Că avem un corp incredibil care ne ajută să ne revenim, dar că trebuie să facem totul cu iertare şi cu iubire.

Ziua 25-29

Nu mai am nicio îndoială că am găsit în sfârşit exerciţiile care să mă ajute să îmi ţin spatele drept. Dorm mai bine şi fac eforturi să dorm mai mult. M-aş trezi deja oricând mai devreme ca să fac exerciţiile. Mi-e dor de lumina soarelui (şi cui nu-i e, după două anotimpuri atât de mohorâte?!). Zilele care încep la 5.30, scăldate în lumina răsăritului, vor începe cu o energie incredibilă. 

Ziua 30

Se încheie un drum care mi-a demonstrat că pot urma cu regularitate un program, că pot găsi plăcere în ceea ce mi-am impus iniţial ca "obligatoriu". Descopăr, după 30 de zile, cât de uşor se poate transforma corpul uman, cât de repede "se trezesc la viaţă" muşchi pe care nici nu credeai că-i ai. M-a fascinat întotdeauna ideea că îţi poţi transforma corpul, că poţi ajunge să ai un corp armonios după ce experienţele vieţii l-au făcut să se modifice, după ce noi ne lăsăm "în voia sorţii". Ca omul acela care îşi modificase corpul după costumul croit strâmb pentru ca nimeni să nu-i mai observ eşecul.

Continui, mai departe, zi de zi, alături de acelaşi instructor, urmând să mă documentez însă şi mai mult, alături de noi exerciţii de forţă şi echilibru. Îmi salut astăzi un corp nou, tot al meu, dar unul care îmi mulţumeşte pentru că, zi de zi, am fost prezentă. Iar eu, de asemenea, îi mulţumesc că uită, iartă şi mă ajută. Aşa cum a spus şi Adriene la un moment dat, your body is incredibly forgiving. Atunci când, desigur, alegem să începem să ne iertăm pe noi.


Pe Adriene o găsiţi pe acest canal de YouTube unde puteţi vedea toate cele 30 de clipuri pentru 30 days of yoga.

Scurtă notă: Sunt abia la început, nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar vă pot spune totuşi să nu vă grăbiţi, să nu vă enervaţi dacă nu reuşiţi unele poziţii, o să vedeţi că importante sunt alte lucruri, iar Adriene e un om extrem de cald.

Vă aştept oricând aici pentru discuţii şi poveştile voastre.