duminică, iunie 3

Mic dejun de Bucureşti există pentru că aş putea trăi la infinit o dimineaţă continuă

Ştiu şi eu de ce-mi plac atât de mult dimineţile? De fapt, cam ştiu. N-am cum să nu văd fiecare început de zi ca pe un ritual care trebuie respectat cu recunoştinţă şi cu bucurie, ca pe ceva care trebuie primit ca un dar, ca o şansă de a face mai mult, de a trăi frumos, de a schimba ce-am hotărât cu o zi în urmă, de a merge mai departe.

Nori sau soare, dimineţile sunt frumoase până şi prin cuvântul care le denumeşte. Sunt un motiv permanent de bucurie. Cum să nu ne placă?






©micdejundebucureşti 

3 comentarii:

  1. of, ca bine zici! Si eu ador diminetile, senine, ploioase, calde sau geroase ... :)
    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Mulţumesc. Îmi place mult să descopăr alţi oameni matinali! :p

    RăspundețiȘtergere