Dimineata buna trebuie fortata putin

Fiindca altfel n-ai cum. M-am trezit duminica dimineata nu in cele mai bune toane din lume. Asa ca pofta de dulce avea sa faca minuni. Niste banane, niste iaurt grecesc, niste scortisoara si miere. Nu trec grijile cu totul, dar macar endorfina isi face putin de cap. Fiindca in ultima vreme ma dor ochii destul de mult, n-am putut citi cat as fi vrut din Cimitirul lui Telespan, dar cele 100 de pagini de ieri m-au convins ca e cea mai sincera carte citita in ultima vreme si un roman in toata puterea cuvantului.

Pregatesc o supriza, dar o sa va spun abia maine despre ea. Se pare ca unele lucruri functioneaza aproape independent de noi si se asaza chiar daca noi privim uneori in alta parte. Ca atunci cand cauti iubirea in locurile gresite si ea apare de la cine te astepti mai putin.

Cica dragostea adevarata ar tine doar de decizii. Asa o fi?

Povestea pastelor

Se face rost, mai intai, de ciuperci uriase Pleurotus. Pe urma de niste tagliatelle (astea sunt varianta Gourmet, integrale si cu busuioc), spanac proaspat, fromage bleu si niste mozzarella. La calit ciuperci + spanac (cand ciupercile sunt aproape gata). Adaugat branzeturile in ultimele 3 minute cand focul e mic de tot. Coriandru din belsug! + piper proaspat macinat altfel degeaba-l punem si pierdem gustul ala de ciuperci de padure. Si cam atat. Cu mana pe inima va spun ca sunt cele mai bune paste cu ciuperci pe care le-am mancat, in afara de cele din Cluj de la Camino (daca nu v-am povestit ca iubesc Clujul, pot sa fac o postare noua). Pofta mare!

weekend

sursa

mai bine ma apuc sa scriu despre cum sa-ti muti la nesfarsit mobilierul prin bucatarie. de doi ani de cand m-am mutat, tot vopsesc, tot mai schimb cate ceva, tot mai cumpar cate o farfurie. sigur, o sa spuneti ca toata lumea face asta, dar eu o sa va spun atunci ca nu toata lumea isi muta biblioteca prin casa de OPT ORI intr-un an jumate. Am castigat sau nu?!

Bon. Si-n bucatarie, nu mai zic. N-au scapat calorifele de un strat zdravan de vopsea neagra. Da, neagra. Si arata tare bine asa ca, daca aveti calorifere vechi, din fier, indrazniti. Peste faianta pe care n-am apucat sa o schimb am pus oglinzi autoadezive. Jumatate din bucatarie e in albastru si nu-i saptamana sa nu ma gandesc s-o fac toata ba alba, ba gri.

Intr-o noapte, pe la 11, am inceput sa scriu cu creta pe un sfert din perete. Arata bine, numai ca nimeni nu se mai poate apropia de perete. Evident, am facut asta ca sa am un motiv in plus sa rezugravesc. In alb. Sau in gri. (See how craziness works?!).

Weekend-ul acesta a fost targul de bijuterie contemporana Autor (ajuns deja la a zecea editie). N-am apucat sa va povestesc mai din vreme, dar la anul merita sa vizitati editia din primavara. Intre un drum la Ikea si un sfert de film, pregatit-am niste tagliatelle integrale cu busuioc (varianta Gourmet din Carrefour, Mega Image sau magazinele cu produse naturiste) pe care-ti vine sa le mananci si simple, asa de aromat e busuiocul din ele. N-am vrut sa se simta insa singure asa ca le-au insotit niste ciuperci pleurotus in sos de rosii si coriandru.

Si-n rest, multe si mai nimic. Daca as prinde niste ore de lumina in timpul saptamanii, as mai face si poze. Doar ca plec pe-ntuneric si ma-ntorc pe bezna. Asa se explica de ce abia zilele trecute am vorbit, pentru prima data in doi ani, cu vecina de la parter.

Revin cu scrisul sper, cu fotografiile stau mai rau zilele astea.