 |
| mic dejun de bucuresti, 2015 |
Suntem ca plantele, ne ofilim fara iubire. Cum cresti o casa si o faci sa iti devina camin? Investesti iubire, mai mult decat orice. Acolo te duci sa te regasesti si sa te simti protejat. Nu de multe ori mi-am ferit casa de unii oameni, oricat ar putea parea de introvertita aceasta tendinta. Casa e un camin pe care-l protejezi ca pe un copil.
N-as putea spune cum cresti o relatie. Cred ca la un moment dat intalnesti omul potrivit pentru tine si va ajutati reciproc sa cresteti. E important, mi se pare, ca fiecare sa faca sa straluceasca mai tare ce e mai bun in celalalt.
Nu e o competitie intre cei doi, mai facem uneori asta cand ni se pare ca ne lipseste ceva si vrem ce are celalalt sau ne identificam cu omul de care ne indragostim. Niciuna dintre aceste situatii nu e o varianta "sanatoasa" si care sa aduca ceva bun la final de zi.
Revenim asadar la vechea zicala pe care cred ca a folosit-o si Nietzsche: sa ne iubim pe noi ca sa-i putem iubi pe ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu