Poate că inconștient m-am dus spre ordinea atât de drastică a designului japonez. E o ordine care mă liniștește, care îmi dă o senzație de control, de siguranță. E ceea ce se întâmplă ori de câte ori casele noastre sunt în ordine. Mintea noastră se reflectă în felul în care ne organizăm și invers. Am avut, în toamnă, o perioadă de dezorganizare. Obiceiurile bune au fost primele care s-au dus pe apa sâmbetei. Așa că, peste iarnă, m-am trezit cu o imunitate scăzută. În mintea celor care mă cunoșteau drept un om care mănâncă sănătos (poate prea sănătos), am devenit acel paradox pe două picioare. Un "cum de mănânci sănătos și, totuși, ești răcită tot timpul?". Sunt efectele unei dezorganizări care nu se vede, sunt doar efectele unui program pe care nici eu nu-l observam, a unei nepăsări care și-a arătat colții sub forma unei sinuzite-alergii-strănutat-zilnic-de-mai-multe-ori-spre-nesfârșita-(ne)răbdare a celor din jur. Sigur că îmi doresc să fiu bine. Sigur că ne dorim cu toții să fim bine. Însă nu întotdeauna avem realmente grijă de noi. Cred că avem cu toții în minte câteva lucruri pe care le facem sau nu și știm că nu sunt mereu cele mai bune opțiuni: de la faptul că uităm să ne mai ridicăm de la birou până la somn prea puțin sau o alimentație deficitară, lista e lungă. Să trecem însă la design și la ordine, mai ales că sunt hotărâtă să fac această sinuzită să treacă după ce o bombardez cu mult usturoi, ardei iute, multe fructe, o cură cu cătină, miere și lămâie, mai ales că vremea caldă și necapricioasă se mai lasă așteptată.
Bucătăria de mai jos e simplu de făcut și e cea spre care tind mult ca design. La comandă se pot face, cu bani puțini, astfel de băncuțe și rafturi. Spațiul de depozitare cu uși albe sau cutii în culori deschise sunt necesare și le-aș recomanda oricui își renovează sau amenajează bucătăria (cât mai mult spațiu de depozitare!), mai ales pentru că în continuare am nevoie de o piesă de mobilier cu uși în bucătăria mea. Și, ca post-scriptum, nu vă temeți de parchet în bucătărie. E o opțiune extrem de potrivită și caldă pentru o lume cimentuită din ce în ce mai mult.
Al doilea model pe care vi-l propun elimină spațiile de depozitare pe care le descriam mai sus. Spațiul, e adevărat, e unul mai îngust, iar mobilierul păstrează dimensiuni alungite și înguste, continuând astfel senzația de alungire a încăperii și lăsând suficient loc de mișcare în zona de gătit. Suprafețele metalice și nuanțele de gri se potrivesc de minune cu cele de lemn, în nuanțe de stejar sau cireș, nuanțe calde, în orice caz. Pentru nuanțele de nuc sau wenghe puteți alege, cel mai bine, suprafețe de marmură albă.
Nu știu dacă e un trend recent sau dacă bunicii noștri obișnuiau să-și împodobească bucătăria cu plante. E adevărat că, așa cum îmi amintesc, bucătăria noastră de vară avea multe mușcate în fereastră, însă azi pasiunea pentru plante poate transforma o bucătărie obișnuită într-o seră cu aromă de prăjituri. De la orhidee până la obișnuita iederă, totul își poate face loc în bucătărie. Un perete plin de ierburi aromatice nu va avea doar un efect surprinzător, dar va fi și cât se poate de util în bucătărie.
O bucătărie care seamănă cu al doilea design presentat, dar care oferă un spațiu mai mic de lucru. Dacă mă întrebați pe mine, îi lipsesc niște plante, însă din nou e reprezentativ modelul ușilor cât mai simple pentru spațiile de depozitare și al liniilor drepte. Predomină și aici materialele naturale.
Non-conformismul, chiar când pleacă de la un punct bine definit, nu ține cont de reguli. Mai jos ne putem gândi la un design japonez descompus. Elemente disparate, accente folosite doar pe jumătate și obiecte specifice tradiției japoneze sunt trăsăturile care compun designul de mai jos.
Printre preferatele mele se numără această bucătărie care îmbină elemente mai îndrăznețe și care se îndepărtează parțial de ideea de a lăsa cât mai puține obiecte de decor sau ustensile de bucătărie la vedere. O bucătărie de tipul exo-schelet nu e pe placul tuturor. La mine-n bucătărie aflați dintr-o privire unde țin piperul, orezul, furculițele, farfuriile de la bunica și fețele de masă. Și cartofii încolțiți. Ați prins ideea. Totul e la vedere și asta dă senzația de mult haos. Problemă de remediat, rămâne de văzut cum.
Iar încă una dintre preferate. Ferestrele mari care ocupă două treimi din perete și mobilierul în linii cât mai simple, fără să transmită impresia de răceală (nu aceeași senzație o s-o avem dacă ne lăsăm ferestrele de garsonieră fără perdele sau draperii), fac "bucătărie bună".
Ca un fel de bonus, o modalitate de a amenaja masa puțin diferit atunci când ne vin prietenii în vizită. E adevărat, iar asta am observat în mai multe rânduri, că există o anumită stânjeneală inclusiv a conversației, atunci când totul pare atât de aranjat ca mai jos. Și cred că asta e din cauză că ne-am pierdut obișnuința de a trăi frumos inclusiv atunci când luăm masa, de a nu face nimic pe grabă și de a nu ne intimida când dăm cu ochii de o masă ca cea de mai jos. Și dacă observați asta la petrecerile cu prietenii, insistați, insistați. Și turnați vin în pahare, ca soluție finală și, totodată, obligatorie.
