Găsiţi asemănările şi deosebirile dintre omletele de mai jos

De câte ori se sparge vreo farfurie, bunica spune că s-a spart ghinionul. De câte ori sparg eu ceva, spun "Fir-ar, sper că mai au la Ikea". Asta pentru că, în mod firesc, sparg exact cănile, farfuriile sau bolurile preferate.

Mai devreme, încercând să pregătesc pe fugă reţeta de aici, am scăpat ba un cartof, ba o furculiţă, ba un telefon. S-a sfârşit cu cioburi, as previously mentioned.

Ce e verde şi se-ascunde sub un strat delicios de mozzarella? Îîîîh, spanac? (Ştiu eu câţiva neiubitori :p). Foarte spanac, foarte verde şi foarte mult.

Am gătit aceeaşi omletă cu spanac trei seri la rând, cu nelipsita mozzarella. Din lene, din lipsă de timp şi dintr-o poftă nebună de omletă cu spanac. (Is there any spinach lover there with me?! :-s)

Aviz prietenilor care vor veni la cină cu proximă ocazie: asta vă aşteaptă. 

Ah, mai c-aş scrie o odă închinată spanacului. Până una alta, un quiche cu spanac, făcut acum aproape două săptămâni.

Focaccia cu măsline sau: "Nu există mâncău mai mare după ce azi am mâncat toată mâncarea din România"

Imaginaţi-vă un uriaş cu burta cât luna plină, leneş cât o zi de post, cu laptopul în braţe, cu trei baclavale şi jumătate de focaccia la activ, postând pe Mic dejun de Bucureşti. Da, m-aţi identificat. V-aş fi premiat cu nişte focaccia, dar n-a mai rămas nimic. 

După lupte grele cu propria-mi conştiinţă care râvnea când la somn, când la mâncare, am ales să fac o supă ca să mai reduc din stressul zilnic (orice supă bună are efecte miraculoase, sper că ştiţi asta). Ce nu ştiţi însă despre mine e că la cele mai nepotrivite ore din noapte se trezeşte brutarul înfocat (un fel de alter ego hămesit) şi se pune pe copt. 

Nu se întâmplă frecvent, din fericire pentru cele 56 de kilograme menţinute cu greu. Nu s-ar spune că ţii la dietă, mi-aţi spune voi după poza de mai jos. Sâc, n-am mâncat atâta făină singură, mă gândesc mereu să-mi îngraş prietenii, doar mi-s dragi. :p 

 Pe lângă efectul miraculos de bună dispoziţie, supa mai are încă unul: dacă avem noroc, e somnul de dinainte de miezul nopţii. Aşa că nu vă mai reţin mult atenţia (cu riscul de a-mi scrie doar mie în aceste momente) şi vă spun că focaccia asta cu măsline e fragedă doar până a doua zi dimineaţă. Dacă trece de 20 de ore, o să vă priviţi prietenii cum încearcă neputincioşi să dea pe gât focaccia cu doze bune de Grolsch. Măcar berea a fost bună. Mi-au zis (şi-am apreciat) că tura viitoare vor pândi uşa cuptorului.

Reţeta AICI pentru că leneşul din mine a trecut deja în stare de veghe. Mai jos o plantă care nu are nicio legătură cu focaccia şi nişte busuioc plantat în urmă cu două zile peste nişte rozmarin care s-a încăpăţânat să nu crească. Nu v-am zis că focaccia e extrem de bună caldă, dar vă spun acum. Se face simplu şi e gata într-o oră (minus dospitul). Întrebări, cereri, rugăminţi nu primesc. Mă duc la somn.

Pe scurt, povestea tartei

"Bunicii noştri mâncau mai bine. Uite, noi mâncăm prune din Chile!" mi-a spus Adrian după ce, cu mult efort, am reuşit să tăiem zece porţii de tartă care, cu prune din Chile şi un aluat uşor întărit (slightly overbaked), a dispărut în mai puţin de 2 minute.

Oh, the fun we have while devouring tarts and quiches and chocolate cakes! Reţeta originală aici. Tip: Dacă luaţi prune maaaari şi din Chile, tăiaţi-le în felii subţiri. Asta dacă nu vreţi să păţiţi ca noi şi să vă doriţi un laser ca să tăiaţi tarta.

Speculoos doughnuts (fake muffins) and tomato sauce penne

I wish I had a dozen interesting stories to tell. Yet every time I travel is the same. Some places do change you but usually it's the others or yourself. If you are lucky, it's your own self who decides upon the change. Since I moved into my own home in November last year I started to have friends over, sometimes for dinner, sometimes for breakfast.

It's not a secret that the wine tastes better when you drink it with the people you care about and when you enjoy their company. This is how yesterday afternoon's been and this is how many days pass by in this house where there are still so many things to be done. But there is a certain peaceful rhythm, a certain silence which you recognize when you arrive home. Now, with the kitchen almost complete (I'm supposed to throw a birthday party but I have no chairs!) you can almost feel how a dream comes true.

The kitchen, so light and spacious, was what made me settle for this house. I am loving it but what I love about it is sharing these sort of moments with dear ones. Above you see the greatest oven of them all, the biggest and the greatest for cakes. Since the speculoos fake muffins (the dough is too soft to make them like doughnuts so please note you will need special trays for that or you can use your muffin trays like I did) did not get burnt, I can only imagine that, dear oven, this is the beginning of a beautiful friendship.

What's so special about these, you might ask. Well, just imagine that I put 4 different spices in them: cinnamon, nutmeg, ginger (powder) and white pepper. Next time I'll be even more courageous about the amount of each and make them a bit spicier.

I still have to cook the spicy quinoa whilst guacamole is a regular and there's no secret about what makes a perfect guac.

Melt some dark chocolate (I always go for the perfect dark chocolate with let's say 4 or 5 ingredients) and add some speculoos spread. You get the recipe down below so you'll understand the whole speculoos deal.

I also made some pasta, but nothing fancy about these, just regular tomato sauce with basil and some red wine. They were good but there's other pasta recipes to be featured here. So this was a basic Sunday afternoon. Some good friends moved back to Bucharest so we had to catch up a bit the long distances adventures.

And now for those who waited: Recipe here! Enjoy and don't forget to drop some feedback on the recipe if you decide to make the doughnuts!

NOTES on the recipe:

I used regular milk and yogurt and they turned up just fine. Vegan milk and yogurt maintain stronger flavour so you can use them if you fancy or you are a vegan.

I'm craving for some mornings. Weirdly enough, they're from the future

What I actually wanted to say is that I wish/know that in the future I'll have more time to eat goodies in the morning. Kitchen is 85% done and I already spend more time there than in the living room.

Found tasty tasty biscuits