miercuri, mai 23

Focaccia cu măsline sau: "Nu există mâncău mai mare după ce azi am mâncat toată mâncarea din România"


Imaginaţi-vă un uriaş cu burta cât luna plină, leneş cât o zi de post, cu laptopul în braţe, cu trei baclavale şi jumătate de focaccia la activ, postând pe Mic dejun de Bucureşti. Da, m-aţi identificat. V-aş fi premiat cu nişte focaccia, dar n-a mai rămas nimic. 


După lupte grele cu propria-mi conştiinţă care râvnea când la somn, când la mâncare, am ales să fac o supă ca să mai reduc din stressul zilnic (orice supă bună are efecte miraculoase, sper că ştiţi asta). Ce nu ştiţi însă despre mine e că la cele mai nepotrivite ore din noapte se trezeşte brutarul înfocat (un fel de alter ego hămesit) şi se pune pe copt. 

Nu se întâmplă frecvent, din fericire pentru cele 56 de kilograme menţinute cu greu. Nu s-ar spune că ţii la dietă, mi-aţi spune voi după poza de mai jos. Sâc, n-am mâncat atâta făină singură, mă gândesc mereu să-mi îngraş prietenii, doar mi-s dragi. :p 



 Pe lângă efectul miraculos de bună dispoziţie, supa mai are încă unul: dacă avem noroc, e somnul de dinainte de miezul nopţii. Aşa că nu vă mai reţin mult atenţia (cu riscul de a-mi scrie doar mie în aceste momente) şi vă spun că focaccia asta cu măsline e fragedă doar până a doua zi dimineaţă. Dacă trece de 20 de ore, o să vă priviţi prietenii cum încearcă neputincioşi să dea pe gât focaccia cu doze bune de Grolsch. Măcar berea a fost bună. Mi-au zis (şi-am apreciat) că tura viitoare vor pândi uşa cuptorului.


Reţeta AICI pentru că leneşul din mine a trecut deja în stare de veghe. Mai jos o plantă care nu are nicio legătură cu focaccia şi nişte busuioc plantat în urmă cu două zile peste nişte rozmarin care s-a încăpăţânat să nu crească. Nu v-am zis că focaccia e extrem de bună caldă, dar vă spun acum. Se face simplu şi e gata într-o oră (minus dospitul). Întrebări, cereri, rugăminţi nu primesc. Mă duc la somn.


2 comentarii:

  1. Ma bucur cand postezi ceva nou, ma binedispune. Nu cumva dorinta de a coace coci se datoreaza si cuptorului? Eu asa am patit, de cand am un cuptor dragalas, plasat in centrul atentiei.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Multumesc mult, m-ai incurajat sa ma organizez mai bine si sa postez mai des. :)) Ba da, ai dreptate, am cumparat recent aragazul mult visat (desi nu e electric), dar are cel mai mare cuptor din ce se gaseste prin magazine si pana acum nu mi-a ars niciun quiche si niciun tort deci relatia noastra pare una de viitor. :))

    RăspundețiȘtergere