Dacă ar fi să fac o listă cu domeniile, site-urile, ideile, sarcinile de lucru, proiectele, e-mail-urile, telefoanele şi gândurile dintr-o singură zi, ar ieşi o salată cu 4.573 de ingrediente. Mai mult sau mai puţin. Aşa se face că pe la prânz, ca dovadă a talmeş-balmeşului din capul meu, mama mi-a dat mesaj pe telefon şi m-a întrebat dacă sunt la job sau fac curat în casă.
O indusese în eroare e-mail-ul meu cu poze (dovezi!) cu nişte covoare de care mi-am amintit acum, pe care i le-am cedat anul trecut şi pe care acum le cer înapoi şi chestiunea nu mai suporta amânare!
Şi-n FIECARE dimineaţă îmi propun să fac o listă, să-mi păstrez concentrarea, să-să-să! Îmi reuşeşte până la primul e-mail pe care-l deschid. Hai să verific şi adresa asta de e-mail. Hai să văd ce-a mai scris nou X. Dar Y oare ce mai face?
Apoi intru în work mode şi iar trec printr-o "pauză" în care mă uit de zece ori la o carte, decid că n-o comand fiindcă am mai comandat una acum două zile, apoi a doua zi reiau căutările şi comand cartea.
 |
| © http://death-by-elocution.tumblr.com/ |
 |
| © http://death-by-elocution.tumblr.com/ |
Să nu-mi ziceţi că n-aveţi de multe ori senzaţia asta. Nu mă plâng, sunt recunoscătoare că pot să le fac şi-mi doresc să le fac pe toate mai bine ceea ce devine uneori uşor frustrant. Aşa că ţin cu mine o agendă în care rescriu tot ce n-am reuşit să fac de la început de an şi le rescriu până când ajung să le fac.
 |
| ©http://death-by-elocution.tumblr.com/ |
Şi nici nu vreau să vă dezvălui încă o postare care îmi stă pe cap (realmente!) de prin ianuarie! :)) Ştiţi că lucrurile astea neterminate, ca şi facturile neplătite, sunt surse de stres. Aşa că e musai să scriu şi articolul acela în speranţa că o să vă placă atât de tare încât o să-mi scrieţi.
Şi fiindcă am mai comandat o carte, ar fi cazul să revin mai des pe-aici şi să mai scriu din ce descopăr în acele pauze în care simt că mi se deşurubează creierul şi că nici el nu ştie în ce direcţie s-o apuce. Plastic, nu? :)
Şi-un al doilea viciu ar fi cafeaua care-mi opreşte mintea din dansul fanatic de balerină. Stop. Acum stai şi te concentrezi. Hai, măcar o jumătate de oră. Hai că poţi. Ţine-ţi gândurile în frâu. Şi nu, nu mergi să-ţi mai faci încă o cafea, tocmai ai băut una.
Şi nu ţi-e foame, e doar în capul tău. Şi nu, nu se întâmplă nimic interesant pe site-ul ăla. Şi nici pe celălalt.
Şi ştiu şi care e leacul pentru că am experimentat acest deficit de atenţie în suficient de multe zile. Dacă nu dorm şi nu pornesc ziua cum trebuie, mi-e greu să mă mai redresez.
Dar iată ceva de corectat şi ameliorat anul ăsta.
Vă las cu Gretchen Rubin fiindcă mi-e dragă: Habits are the invisible architecture of everyday life.
Long live coffee. :) Asta e de la mine. (brainiac, ştiu)
Cu drag şi recunoştinţă,
Mic dejun de Bucureşti
Parca eu joc in filmul de mai sus si tu mi-ai scris subtitrarea. :)))
RăspundețiȘtergereGluma mea autoironica dintotdeauna e ca sufar de ADHD.
Cica asa suntem noi, femeile, multitasking.
La cate un milion de lucruri imi vine mie sa fac intr-o ora, ma mir ca mai apuc sa fac cate ceva. :))
Fac liste peste liste, pe hartie, pe telefon, pe desktop, si-mi reamintesc ca trebuie sa fac ordine in prioritati, ca se mai schimba si ele, saracele.
Am pierdut sirul folderelor cu bookmarks si a link-urilor salvate in pocket.
Deci nu esti singura. :))
:)) Următoarea subtitrare trebuie să fie cea a unui om organizat! :))) Cred că toate lucrurile astea de mai sus se întâmplă fiindcă suntem invadaţi de o cantitate uriaşă de informaţii, iar asta nu ne face neapărat mai deştepţi, spun studiile. A scris Nicholas Carr nişte cărţi faine pe tema asta, încă nu le-am comandat. :)) Urmează.
Ștergerenu recunosc nimic-nimic (nici macar scena cu covoarele!), dar las un comentariu ca semn al trecerii mele pe aici, alaturi de un mic semn facut cu ochiul :D
RăspundețiȘtergereCu covoarele era mai greu, dar eu am o manie, nu cred că trece săptămâna fără mai modific ceva prin casă. Acum m-am uitat la tine pe blog şi se pare că azi va trebui să îl răsfoiesc. Iubesc Viena, am vizitat oraşul de vreo 8 ori, îmi doresc foarte mult să ajung şi anul acesta din nou. Mulţumesc pentru semn şi te mai aştept pe aici! :D
Ștergereaaaaaaaaaa, pai daca ajungi, da un semn, sa facem o sesiune live de blogging la o cafea vieneza :))!
ȘtergereCu mare drag, chiar mi-ar plăcea!
RăspundețiȘtergere