Nu prea stiu cum sa exprim cat de mare mi-e bucuria fiindca e, in sfarsit, cald. Eu am numarat si-au fost sase luni ploioase si mohorate in Bucuresti. Si mi-a lipsit soarele cum nu credeam ca-mi va lipsi vreodata. Daca inainte imi imaginam ca m-as putea impaca pe termen lung cu prognoza din tarile nordice, iata si concluzia: sub nicio forma.
Evident, nu despre vreme voiam sa scriu, ci despre ce te faci cand ai in bucatarie o gresie urata si o faianta horror? Cand m-am mutat, din lipsa de timp si din intelepciunea unor decizii luate pe fuga si cu jumatate de creier, am montat mobila, aragazul si toate celelalte peste ceea ce exista acolo, dand doar o vopsea lavabila pe pereti si curand temeinic placile acelea care inca imi displac.
Si dupa multe ore in care m-au furat nenumarate imagini de pe Pinterest (imi marturisesc, cu aceasta ocazie, si dependenta), am gasit pe un blog cateva imagini care descriu varianta ideala a bucatariei (am acum obiecte acolo cat sa umplu inca vreo 3 bucatarii).
Dar cum e mai mult decat am nevoie, nu pot decat sa ma bucur ca ceea ce era necesar a fost deja achizitionat. Asa ca, la acest inceput de an (refuz sa numesc ultimele trei luni inceput de an fiindca le-am simtit doar ca o continuare a iernii in care nimic nu a parut sa se intample), revin cu planuri noi de amenajare.
Si cine are ghinionul sa petreaca mai mult timp cu mine stie si cat de des mut mobila prin casa si ca rare sunt momentele in care trece jumatate de an fara sa fac o modificare maricica.
 |
| Copyright: http://77p7zy.blogspot.com.br/ |
Dar, sincer, acum am ajuns in punctul in care chiar am devenit un om mai ordonat asa ca multe lucruri s-au ascuns in cutii, multe obiecte au cam parasit incinta si cam tot ceea ce nu-si are rostul si nu e folosit o sa dispara din aceasta primavara.
Acum ca ma gandesc, cea mai buna metoda de a scoate in evidenta o faianta urata tare e sa vopsesti jumatatea de sus intr-o culoare contrastanta (poti alege o nuanta de albastru inchis, desigur). Evident, ma pun pe zugravit cu primul weekend. Si stiu ca am mai zis asta de un milion patru sute treizeci de ore (nici eu nu ma mai suport, credeti-ma, mi-am pierdut rabdarea cu mine), dar in weekendul viitor chiar voi zugravi!
Si ma gandesc acum ca va trebui sa iau la rand si chitul dintre placi pe care, tot acum trei ani, l-am facut albastru (era portocaliu).
Gresia nu e chiar urata si, uitandu-ma la fotografia de mai sus, tocmai mi-a venit o idee (mai multe in weekendul urmator!).
Ce sa va mai spun? Ca mi-a revenit pofta de dat petreceri, de incins cuptorul, de gandit mese in avans, de planificat deserturi si dupa-amiezi alaturi de prieteni dragi? Si asta doar fiindca e soare afara? Ei, bine, da.
Fiindca sunt momente in care ni se pare ca suntem mai singuri decat suntem in realitate, insa acestea sunt perioade si perioade. O sa vedem ca intotdeauna vom avea pe cineva langa noi si cred ca e bine sa nu luam nimic de-a gata fiindca multe se pot schimba, chiar si intr-o perioada relativ mica de timp.
 |
| copyright: http://77p7zy.blogspot.com.br/ |
Imi vine sa zbor direct acum pana la Bricostore. Stiu, e Pastele, dar s-a trezit piticul decorator din mine si cu greu il impac. M-am saturat pana si eu de sambetele in care am simtit, in toata aceasta primavara, ca sunt mult prea obosita ca sa ma mai ridic din pat sau ca sa ies din casa pe o vreme extraordinar de ploioasa.
 |
| copyright: http://77p7zy.blogspot.com.br/ |
Probabil ca multora o sa displaca bucataria asta atat de simpla. Insa dupa ce am incercat in fel si chip sa asez mobila, dupa ce m-au cucerit, pe rand, stilurile warm-industrial, nordic si Provence, mi-am dat seama ca ceea ce rezoneaza cel mai mult cu mine sunt niste elemente care nu se regasesc in absolut niciun stil. Se rezuma, totul, la a aduce laolalta ceea ce iti place cu adevarat.
Nu ajuta cu nimic daca le asezi ca la carte, insa peste doua saptamani nu esti multumit (stiu, stiu ca am zis ca mut mobila la cateva luni, drept dovada!).
Iata insa si privelistea care m-a cucerit acum trei ani:
Ca sa intelegi de ce sunt atat de bucuroasa ca e in sfarsit cald afara, ca voi putea din nou sa ma bucur de copacii care inconjoara parcul pentru copii si de ce, in sfarsit, pot visa la noptile lungi de vara care sunt din ce in ce mai aproape.
Sunt schimbari pe care le-am amanat mult prea mult si ii admir mult pe oamenii care nu se lasa influentati (prea mult) de vreme. Pana anul acesta, eram unul dintre ei. :))
Cam atat despre bucataria in devenire. Revin cu rezultatul final. Pana atunci, daca aveti idei despre cum poate fi acoperita faianta din spatele rafturilor, le astept cu mare drag. Am doua rafturi din otel inoxidabil si, pana acum, mi-am dat seama ca negru, alb sau gri par variantele cele mai potrivite. Blatul e din stejar, iar usile tot din otel.
Merg sa-mi potolesc noul entuziasm cu o felie de tarta cu mere. N-am facut-o eu fiindca am luat lenea in brate in acest weekend. Sper ca duminica voastra a fost frumoasa si la fel de lenesa.
Paste fericit!
Cu drag si recunostinta,
Mic dejun de Bucuresti
ha! are cuptor exact ca al meu! si aici e soare si cald intr-un final! eu o sa ma mut in curand, insa in fata nu o sa mai am verde si asta ma cam dispera...
RăspundețiȘtergereCuptorul meu e tot argintiu si am avut noroc sa ne impacam destul de bine pana acum. Hmm, presupun insa ca, daca te muti, vor exista mai multe avantaje. Iar verdele-lipsa poate fi inlocuit cu mult verde in casa isi/sau la fereastra.
Ștergere