Câteva lucruri pentru tine, câteva lucruri pentru mine. Jurnal de București

pe fugă cumva, încă puțină muncă. fără rețete, scurtă pauză. și multă încredere în ceea ce e bine și în ceea ce va continua să fie bine. și în ceea ce poți face și în ceea ce știi că poți face mai bine. și multă răbdare. mi se pare că, pe lângă altele, anul ăsta e și despre răbdarea pe care o avem cu noi înșine atunci când încercăm să ne decupăm de o formă pe care am adoptat-o timp de prea multă vreme. și ce bine. deci, răbdare și încredere.

adun amintiri cu soare, cu ore de prânz, cu o lumină nouă. am cules, zic eu, cea mai dragă amintire de săptămâna aceasta. bucureștiul se îndârjește și mai tare. își închide nemilos aproape ușile și devine din ce în ce mai inaccesibil. întunericului timpuriu din fiecare zi i se alătură și barierele pe care le ridică din ce în ce mai mult între oameni. nu ne mai adunăm, ca-n alte dăți, nicăieri. ne revine, deci, o datorie: să ne regăsim cu drag la adăpostul caselor noastre, să deschidem ușile, să fim mai inimoși.

poate din acest miez de înțelegere va crește și o nouă comunitate care va funcționa în conformitate cu propria-i definiție.

înapoi la muncă. apoi pauză, apoi iar muncă. zâmbete, mulțumiri, priviri directe, fără teamă. aveți încredere în ce puteți face. și răbdare.