Bună, ce faci?

Ieri, iar, o zi bună, blândă şi plină. Abia spre seară, zăpezi, o petrecere şi inevitabila întrebare "Bună, ce faci?". Şi tocmai obligaţia asta de a croi un răspuns, un orice altceva în afară de "bine", un ceva care să nu înceapă cu un simplu "păi".

©mic dejun de bucuresti - foto pentru bookaholic

Ieri, deci, zi în care dimineaţa a început cu decizia de a scrie un articol despre Susan Sontag al cărei jurnal îl citesc în această perioadă, încet, blajin, de parcă aş sta la poveşti cu un prieten vechi. Şi ieri, în timp ce scriam, aflu că era şi ziua ei. Detaliu important care mie-mi scăpase. Dar ce coincidenţă frumoasă. Aşa că articolul devenit omagiu poate fi citit aici.

Apoi texte, texte, texte, citite pentru un atelier de creative writing la care merg azi. Şi muncă, dar înainte o scurtă vizită la un târg de viniluri de unde m-am întors cu:

Şi, mai târziu, o petrecere într-o mansardă, lungă, dar plăcută conversaţie despre psihologia aplicată. Şi petrecerea de la care m-am retras relativ devreme, cu gândul la Coldrexul meu de-acasă, cu bucuria că am străbătut deja nămeţii şi cu concluzia că abilităţile mele de a socializa au, după o vârstă, propria lor oră de mers la culcare. Iată însă şi mansarda:

Azi, lectură, nouă carte începută (Zaharia Stancu - Zile de lagăr, o recomand, alături de orice despre ororile războiului şi teroarea comunismului!). Apoi atelierul şi, pe seară, cu puţin noroc, film.

Concluzii? Ieri, mică revelaţie: ce bine e să poţi face în sfârşit ceea ce îţi place, ceea ce te defineşte ca individ, ceea ce constituie unicul şi cel mai bun răspuns la întrebarea "Bună, ce faci?".

Şi, iată, mâncarea, mic dejun rapid, sănătos, iar uneori ceva alandala, bomboane de ciocolată la ora opt de dimineaţă servite cu o cafea neagră şi tare:

măr, hrişcă, scorţişoară, zahăr din flori de cocos, seminţe de cânepă