Despre armonie

Citeam un articol foarte frumos scris pe blogul De Pamplezir. E o calatorie minunat descrisa, cu mici concluzii asupra unor aspecte care la noi inca nu si-au format conturul, inca nu si-au pus bazele.

In acelasi timp, azi-dimineata m-am alaturat grupului Alimentatie vegana fara foc, initiat de Ligia Pop pe Facebook. Peste 18.000 de oameni. Poate la nivelul unei tari e putin, dar sunt totusi 18.000 de oameni care sunt interesati de sanatate, macar un pic mai mult decat ceilalti. Si in mod cert nu sunt doar 18.000. Imi place sa cred ca invatam, incet-incet, cum sa alegem informatia, cum sa ne dam seama unde gresim si cum sa indreptam greselile.

 As spune ca e esential sa ne informam. Sa cumparam carti, sa verificam informatia din mai multe surse. Sa nu cadem in excese punand ghimbir si turmeric in orice, sa nu ne hranim numai cu spirulina uitand sa mai si mancam. Sa nu pornim, in niciun caz, de la ideea ca a manca mai sanatos costa. Nimic mai fals.

Testat, consumand doar fructe si legume proaspete, renuntand la alimentele procesate, am reusit sa vad imbunatatiri semnificative. Nu imi place sa ma gandesc constant ca si in rosiile si castravetii de la piata au pus pesticide. Ma gandesc in schimb ca nu o sa-mi faca atata rau fata de un aliment procesat, nul din punct de vedere nutritiv. Ma gandesc la vitaminele si nutrientii pe care ingrasamintele nu le-au distrus. Ma gandesc, mai in gluma, mai in serios, cum bine a spus un prieten, ca ne hranim cu energie solara.

Plantati-va condimente. Gatiti dupa reteta. Cititi ingredientele si nu mai cumparati alimente in care substantele adaugate sunt nocive pentru organism. Nu vi se imbunatateste doar sanatatea corpului, ci si cea a mintii. O sa vedeti lucrurile altfel, o sa intelegeti ca organismul e un tot, ca functioneaza bine nu numai daca il hranim corespunzator, ci si daca ne ingrijim de suflet.

Faceti diferenta intre emotii si ganduri. De foarte multe ori, emotiile sunt pozitive, insa gandurile sunt negative. De la ceva frumos ajungem la ceva urat doar fiindca ne-am lasat egoul sa dea navala. Sa ne intrebam ce ne face fericiti fara sa uitam sa ne indreptam in ce masura avem dreptul sa cerem. Cine cere? Egoul. Iar egoul este sinele fals, cum bine scrie Echkart Tolle, ceea ce distruge tot.

Nu sunt acolo unde vreau inca sa ajung. Dar sunt multumita de prezent si recunoscatoare. Invat zi de zi, constientizez greselile, nu renunt la tot doar fiindca intr-o zi "calc stramb". Am ajuns la un echilibru cu mine, iar asta se reflecta in toate aspectele vietii. Devenim mai puternici, mai buni, mai frumosi cand ceea ce gandim e in armonie cu ceea ce spunem si facem, cand nu ne mintim si cand renuntam la sentimentele negative.

Despre puterea prezentului puteti citi in cartea omonima scrisa de Tolle. Pe mine ma tine cat se poate de ancorata in prezent. Fiindca in prezent avem tot ce ne trebuie.