Se afișează postările cu eticheta retete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta retete. Afișați toate postările

joi, septembrie 29

Rețetă Mic Dejun: Banana bread vegană sau nu


Mă lovește uneori câte un cooking frenzy care se lasă cu copt până târziu în noapte. Și fiindcă mai nou m-am mutat și bucătăria nouă găzduiește un cuptor electric, amatoarea de făcut prăjituri s-a trezit la viață. E adevărat că s-au tocit îndemânările de-acum câțiva ani când scoteam tavă după tavă. Dar știu că încă există, deep deep down inside my chocolate soul.

Pentru această banana bread nu aveți nevoie nici de multe ingrediente, nici de foarte mult timp de pregătire. Singura condiție e să aveți banane foarte coapte la îndemână și ciocolată neagră. Desigur, puteți adăuga și nuci sau orice altceva mai doriți.

La arme, așadar. Sau la linguri și tăvi.

Ingrediente:

250 g făină
1 plic praf de copt
1 vârf de sare
1 praf de scorțișoară
3 banane medii foarte coapte
1 tabletă ciocolată neagră și jumătate (am folosit Schogetten)
30-40 ml ulei măsline
100 ml apă (sau lapte dacă nu vreți varianta vegană)
50 g zahăr brun

I. Într-un bol mare amestecăm ingredientele uscate pentru aluat: făina, praful de copt, sarea, scorțișoara.

II. În alt bol mare pisăm bananele cu furculița, adăugăm uleiul, apa sau laptele, zahărul. Amestecăm și încorporăm mixul în amestecul uscat din primul bol.

III. Când aluatul e omogen, adăugăm ciocolata tăiată bucăți.

IV. Dăm la cuptor circa 55 minute la 170-180 grade. E gata mai exact când se rumenește bine pe deasupra. Se lasă dacă o scoateți din cuptor mai devreme.

O recomand caldă și merge de minune cu o cafea, cafea, CAFEA!

Sursa

luni, septembrie 5

Pate de mazăre sau rețeta Mic dejun pentru ceva simplu, gustos și un munte de usturoi

Nu v-am povestit, dar m-am pricopsit de niște luni bune cu o alergie. Rinită alergică, mi-a zis medicul, iar eu continui să strănut și după încheierea tratamentului. Așa că acum mă "tratez" cu extract de coacăz negru și aștept minuni. Dar o să-mi bazez lupta împotriva alergiei și pe niște ceai de ghimbir, lămâie și turmeric. Până atunci, doar încerc să mă organizez mai bine și să-mi prepar poțiunea asta magică un pic mai des. Fiindcă usturoiul, fiindcă despre el voiam să vă vorbesc, nu poate fi pus chiar în orice. Dar cu siguranță poate și trebuie pus în pateul de mazăre.

Sursa

Era de foarte mult timp pe lista de rețete de preparat rapid acasă. Și asta de prin primăvară când l-am descoperit într-un bar din Brașov unde doi oameni au dat gata și o korma vegetariană delicioasă. Așa că zilele trecute, înainte de weekend când am pregătit paella vegetariană și ciorbă (de poftă, de frig și de duminică), am testat și pate de mazăre făcut în casă.

Avem nevoie de:

- 450 g mazăre (congelată)
- 2 linguri ulei măsline
- 2-3 căței mari de usturoi (în funcție de gust, curaj sau alergii)
- câțiva stropi de zeamă de lămâie
- sare și piper (proaspăt măcinat), după gust

Metodă de preparare:

Fierbem mazărea până poate devine moale și poate fi pasată ușor. Folosiți ce doriți: blender, robot de bucătărie, pisălog și mojar. Adăugați usturoiul tocat foarte mărunt sau zdrobit și continuați să amestecați. Adăugați și uleiul de măsline. La final, stoarceți o treime de lămâie, adăugând și sarea și piperul.

Desigur, vă recomand servirea următoare:
- toast, un strat generos de pate, 2-3 feliuțe de roșii uscate.

E doar o variantă de hummus muuult mai rapid și bogat în calciu și fier.

Sănătate!

marți, august 30

Tocăniţă de Pleurotus, îngheţată vegană de mango şi Deliciously Ella, adică o Ella care-ţi face poftă de gătit

Am savurat mai devreme, după încheierea programului de vin muncă, un pahar de vin cu cea mai bună prietenă. Trecuseră deja vreo două săptămâni de când  nu ne mai văzuserăm. Ea venise cu cartea în care apăruse recent şi-un text de-al meu (vezi, am uitat să-ţi dau "autograf"), eu cu noi descoperiri despre lucruri care funcţionează sau nu într-ale creativităţii şi-ntr-ale scrisului, ea cu idei la fel de noi şi frumoase despre muncă, traduceri şi vise la fel de minunate. Dar nu despre reîntâlnirea noastră vreau să vă povestesc, desigur, fiindcă nu ne ştiţi, în fapt, pe niciuna. N-aş îndrăzni, aşadar, să vă plictisesc atât de teribil.

Aşa că o să vorbim despre motivul pentru care ne-am adunat cu toţii aici: mân-ca-reeee! Pe Deliciously Ella am avut plăcerea să o ascult vorbind într-o conferinţă organizată de Oxford Union. I-am frunzărit reţetele şi unele dintre vlogurile încărcate pe canalul ei de YouTube şi, recunosc, m-a cucerit plăcerea ei de a găti. A reactivat în mine conştiinciozitatea şi, totodată, plăcerea de a găti după reţetă.

Deliciously Ella © sursa
Numai că, atenţie, dacă vă luaţi după reţetele mai vechi (de un an) ale Ellei, s-ar putea să vă treziţi că aţi gătit pentru o ţară întreagă sau, fie, pentru cartierul vostru şi cel vecin. Cantităţile pe care le recomandă ea în cele mai multe reţete sunt URIAŞE. SERIOS. URIAŞE.


Aşa se face că pentru reţeta de tocăniţă de pleurotus (originalul aici) am decis să reduc semnificativ cantităţile. Am înjumătăţit cantitatea de morcovi (asta pentru că am fost iepure într-o viaţă anterioară şi nu m-a lăsat inima să renunţ la ei - obiceiurile vechi mor greu) şi am păstrat cam o treime din celelalte cantităţi.

Aşadar, pentru TOCĂNIŢA DE PLEUROTUS avem  nevoie de următoarele ingrediente:

- 4 morcovi
- 6 cartofi (nu erau, i-am adăugat şi am renunţat la năut fiindcă mâncasem recent şi nu-mi era dor, nici poftă)
- 700 g ciuperci pleurotus
- 700 ml suc roşii/roşii pasate
- 300 ml roşii cherry cu busuioc (am luat un borcan de la Mega)
- 300 ml apă (potriviţi şi în funcţie de cât de mult scade în timp ce fierbe sau cât de "scăzută" vă place tocăniţa)
- o mână de mărar (n-am pus, dar sigur ar fi bun de pus data viitoare când voi pregăti iar reţeta)
- 2 linguriţe de turmeric
- 2 linguriţe de chimion măcinat
- 1 linguriţă şi jumătate de chilli măcinat
- 3 căţei de usturoi (aş recomanda mai puţin chilli)
- sare, piper, după gust


Usturoiul zdrobit se căleşte în 4 linguri de ulei alături de celelalte condimente.Adăugăm roşiile şi apa. Peste două minute, morcovii şi cartofii. După vreo 15 minute, adăugăm şi ciupercile. Lăsăm la fiert circa 40 minute până când legumele devin moi, iar spre final adăugăm mărarul tocat. M-am îndepărtat de reţetă, nu mult, zic eu, dar cred că cel mai mult contează etapa privind condimentele. Dacă e ceva neclar în ce-am scris până acum, daţi-mi, vă rog, de ştire, fiindcă au trecut ani buni de când am scris ultima oară o reţetă ca la carte. Am servit-o cu mămăliguţă în patru porţii zdravene de-am crezut că leşinăm lângă.

Bon. Acum trecem la desert, la acea îngheţată (ice lolly) de mango şi banane. E simplă, dar dacă nu sunteţi fani ai îngheţatei mai cu... gheaţă, adăugaţi eventual unt de cocos (e varianta vegană). Avem nevoie de un mango copt, de patru banane, de vreo 20 ml lapte de cocos şi de 3-4 linguri sirop de arţar. Puteţi adapta însă ingredientele după bunul plac şi puteţi folosi, cu încredere, pepene galben în loc de mango, adăugând un picuţ de ghimbir proaspăt. Ba chiar aş spune că dacă între pepenele mango  şi ghimbir ar fi existat o poveste de dragoste, atunci cu siguranţă fructul de mango ar fi fost copilul lor.


Vă las cu gândul la toate cele de mai sus, adică la mâncare şi vă invit să o descoperiţi pe Ella. În afară de faptul că trebuie, într-adevăr, să avem grijă la cantităţile pe care le recomandă (cartea Every day Ella pare să fi corectat aceste preaplinuri, potrivit autoarei). Sper să vă inspire la fel de mult, să vă facă poftă de fructe şi legume proaspete şi să vă facă să încercaţi reţete noi (cu riscul asumat, desigur, de a găti pentru o familie mai numeroasă. Cu vreo zece membri în plus, mai exact).





joi, decembrie 25

Black and White NYE Party


Acum doi ani am vrut sa organizez o cina cu tema White Christmas Party. N-am reusit atunci, insa mi-am invitat prietenii mai tarziu la o cina, fara un motiv anume, in casa pe care am decorat-o toata saptamana de dinaintea micului eveniment.

M-am gandit la cinele din filmele frantuzesti in care atmosfera e intotdeauna calda, primitoare si eleganta in acelasi timp. In acest an, planurile pentru sfarsitul anului nu ma vor tine acasa, dar daca as fi organizat o petrecere, mi-ar fi placut sa aiba tematica de mai jos: 

                                         BLACK AND WHITE NEW YEARS' EVE PARTY


Nu mi se pare greu de organizat, dar sunt necesare cateva zile de pregatire. In primul rand, cred ca e bine sa stim exact cum vrem sa arate intregul loc in care organizam petrecerea, fie ca vorbim de casa noastra sau de un alt loc. Un plan  bine pus la punct care sa includa materialele de care avem nevoie, preparatele sau produsele pe care le vom cumpara si locul fiecarei decoratiuni pe care o vom folosi.

Inainte sa credem ca e ceva complicat, sa ne gandim ca, cel mai probabil, avem cu totii acasa o fata de masa alba, pahare si globuri argintii. Daca nu avem, tot ceea ce va trebui sa cumparam pentru aceasta petrecere nu ne va costa foarte mult. Iar pentru desert, daca nu vrem sa ne dam bugetul de final de an pe prajituri albe cumparate, pudram ceea ce pregatim cu zahar fin, punem ciocolata alba rupta bucati si bomboane albe in pahare de sampanie sau de suc, aprindem lumanarele in borcane sau pahare mai mici, presaram sclipici argintiu pe masa si cred ca avem din start ceva simplu si frumos. 

Imi plac traditiile si imi doresc mult sa locuiesc intr-o buna zi intr-o casa batraneasca, asa cum au avut candva bunicii mei, dar pana atunci, recunosc, imi place sa construiesc de la zero lucruri care sa arate asa cum vedeti in cele ce urmeaza. 

Sper sa va inspire si sa va incante la fel de mult ca pe mine!

stylemepretty.com

marabous.com.au
Abeautifulmess.com


babble.com
classyclutter.net
scoutmob.com

divinepartyconcepts.com
shine.yahoo.com
divinepartyconcepts.com
themefromjak.com.au
fetefanatic.blogspot.com
feedly.com
spoonful.com
catchmyparty.com
      esmeraldas.bellablogit.fi 
        marthastewartweddings.com




vineri, iunie 6

Supa supelor, chinezaria chinezariilor. Si tagliatelle cu branza de burduf si ciuperci

E a cincea oara cand incep sa scriu textul si habar n-am cu ce sa incep. Sa va mai povestesc ca in timp ce mananc paste la 11 noaptea, eu ma gandesc ca ar trebui sa trec la regimul raw? Sau ca in vreme ce am inceput sa-mi construiesc un raft cu vinuri, ma tot ispiteste o dieta drastica numai cu smoothie-uri si sucuri de detoxifiere?

Da, om asa de hotarat n-am cunoscut nici eu, stati pe-aproape ca cine stie la ce alte extreme ma voi gandi in acelasi timp. Tort de ciocolata si dieta fara zahar, sunt convinsa.




Pastele de mai jos sunt de mancat in fiecare zi. Intr-atat sunt de bune. Barilla - tagliatelle cu spanac, ciuperci Champignon calite in unt cu putin usturoi si niste branza de burduf si sfantul piper proaspat macinat.

OK, fie, pastele de mai jos nu sunt de mancat in fiecare zi. Doar daca aveti acest metabolism incredibil: "Nu stiu cum fac, mananc orice si nu ma ingras". Am auzit si intalnit cu totii astfel de persoane. Eu sunt la polul opus: "Stiu ce fac, mananc mult si ma ingras pe masura". Cu bucurie declar insa ca in ultimele 3 saptamani am luat metroul de vreo 4 ori. Merg zilnic pe jos cel putin doua ore. Si asta se vede sau, dimpotriva, nu se mai vede pe cantar. :)





Si acum, supa supelor.

E o minune ca s-a intamplat, dar ce bine ca s-a petrecut. Si chiar e reteta proprie si-o s-o trec in minunatul retetar ca s-o prepar intr-o buna zi si nepotilor.

Calim un catel de usturoi in 2 linguri de unt. Adaugam zucchini si dovlecel taiat cuburi (un zucchini si un dovlecel) si calim legumele pana se inmoaie.

Adaugam apa (cam 1,5 litri) si dupa ce apa da in clocot punem si radacina de telina (apio) taiata in bucati de dimensiunea cuburilor de dovlecel. Daca vreti ca telina sa fie mai moale, adaugati-o odata cu legumele la inceput si caliti-le impreuna.

Fierbem taiteii chinezesti separat (2 minute) si ii strecuram adaugandu-i in supa fara apa in care a fiert. In felul asta pastram supa limpede. (E ceva ce eu nu am facut din viteza, dar mi-am dat seama pe urma).

E gata in mai putin de 25 de minute toata nebunia. Si e o nebunie, pe cuvant. Puneti si o lingurita de curry cand inca fierbe si putina sare de mare.

Am mancat trei castroane. Adica am mancat toata supa. Dupa ce o pregatiti, va astept sa-mi scrieti daca v-a placut. Desi stim deja ca gusturile se discuta, dar eu sper sa va placa.


marți, octombrie 30

Cinnamon rolls with walnuts or The Baker Rises II


If coffee were illegal, I'd have to serve a hundred years jail sentence. Note that whenever I write coffee, I mean dark, strong, black coffee. The darkest you'll ever imagine. I guess it's true what they say: once you go black, you never go back. At least the same happened with the dark chocolate. Pardon my cheap joke.

So here below (and above) you can see my very first cinnamon rolls (to non-believers: told you I could do it!). They were suprisingly easy to make (yet so many recipes are suprisingly easy once you actually make them).



You know how I don't usually write the recipe, but I'm thinking it could be useful although this is something you find all over the Internet. However, it's tasty tested and it's the recipe I found on Make My Lemonade (top cooking/DIY/beauty blogs if you ask me).

  Here we go. For the dough, you'll need:

    600 gr all purpose flour
    240 ml warm milk
    1 egg
    1 tablespoon and a half traditional yeast (translating the recipe now made me realized I used only one tablespoon and it worked just fine)
    75 gr sugar
    1 teaspoon vanilla extract
    75 gr melted butter
    1 pinch of salt
     50 grams walnuts or other nuts (optional)

Mix the yeast with the warm milk and leave it until it's well dissolved. Add all the ingredients in a bowl and mix vigorously until you obtain the dough. Put it in another bowl greased with a bit of oil, cover it with plastic wrapper and leave it one hour aside, room temperature.

Filling:

170 g brown sugar
2 teaspoons cinnamon
60 gr melted butter

Mix all the ingredients above and when the dough is ready, make a rectangle and spread the filling on it without reaching its margins. Roll it tightly on its length, then cut in equal slices (mine were 2,5 cm thick. Note that you'll place the slices horizontally). Once you place all of them in a baking tray, leave them aside for another 45 minutes. Preheat oven at 175 degrees and bake for 30 minutes until golden. You can grease them with egg yolk to enhance the colour.

 You can, of course, place them with some space between each other so you'll have separate buns. Enjoy!








miercuri, mai 23

Focaccia cu măsline sau: "Nu există mâncău mai mare după ce azi am mâncat toată mâncarea din România"


Imaginaţi-vă un uriaş cu burta cât luna plină, leneş cât o zi de post, cu laptopul în braţe, cu trei baclavale şi jumătate de focaccia la activ, postând pe Mic dejun de Bucureşti. Da, m-aţi identificat. V-aş fi premiat cu nişte focaccia, dar n-a mai rămas nimic. 


După lupte grele cu propria-mi conştiinţă care râvnea când la somn, când la mâncare, am ales să fac o supă ca să mai reduc din stressul zilnic (orice supă bună are efecte miraculoase, sper că ştiţi asta). Ce nu ştiţi însă despre mine e că la cele mai nepotrivite ore din noapte se trezeşte brutarul înfocat (un fel de alter ego hămesit) şi se pune pe copt. 

Nu se întâmplă frecvent, din fericire pentru cele 56 de kilograme menţinute cu greu. Nu s-ar spune că ţii la dietă, mi-aţi spune voi după poza de mai jos. Sâc, n-am mâncat atâta făină singură, mă gândesc mereu să-mi îngraş prietenii, doar mi-s dragi. :p 



 Pe lângă efectul miraculos de bună dispoziţie, supa mai are încă unul: dacă avem noroc, e somnul de dinainte de miezul nopţii. Aşa că nu vă mai reţin mult atenţia (cu riscul de a-mi scrie doar mie în aceste momente) şi vă spun că focaccia asta cu măsline e fragedă doar până a doua zi dimineaţă. Dacă trece de 20 de ore, o să vă priviţi prietenii cum încearcă neputincioşi să dea pe gât focaccia cu doze bune de Grolsch. Măcar berea a fost bună. Mi-au zis (şi-am apreciat) că tura viitoare vor pândi uşa cuptorului.


Reţeta AICI pentru că leneşul din mine a trecut deja în stare de veghe. Mai jos o plantă care nu are nicio legătură cu focaccia şi nişte busuioc plantat în urmă cu două zile peste nişte rozmarin care s-a încăpăţânat să nu crească. Nu v-am zis că focaccia e extrem de bună caldă, dar vă spun acum. Se face simplu şi e gata într-o oră (minus dospitul). Întrebări, cereri, rugăminţi nu primesc. Mă duc la somn.