miercuri, decembrie 30

Nu mă mai sperie dezordinea

© mic dejun de bucureşti


Nu am o listă mare de concluzii pe final de an. Ştiu doar că voi fugi mâncând pământul de orice om care va avea impresia că mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu şi că va simţi nevoia să mi-o şi spună. N-avem oare cu toţii întrebări care poate nu ne lasă să dormim uneori? Şi nu avem drumuri atât de diferite căutând lucruri la fel de diferite? Şi-atunci nu cred că altcineva poate vedea până în adâncul inimii tale. Sau poate am găsit profeţi şi nu i-am recunoscut. Încep această postare, vedeţi şi voi, cu ceea ce a durut anul acesta. Fiindcă nu a fost un an perfect, dar a fost un an frumos, un an bun cu mine.

Surprizele au venit în ultimele luni din an, adunate şi aşezate ca în cea mai bine scrisă carte. Şi fiecare experienţă a venit cu lecţii noi şi concluzii pe care le voi păstra numai pentru mine. Am muncit mult, am descoperit şi mai mult ce-mi place să fac şi felul în care ceea ce fac mă ajută să cresc. Am umplut un gol care se făcea din ce în ce mai mare şi pentru care nu-mi luam din timpul pe care îl consumam cu orice altceva.

Revenind la proiecte, am scris în ultima jumătate de an mai mult ca niciodată şi continui să scriu. Au fost întâmplări care nu ar fi avut loc dacă nu făceam ceea ce fac, dacă nu îmi urmam inima şi dacă nu aş fi pus la început de 2015 pe o hârtiuţă lucrurile care au ajuns până la urmă să ia formă.

Am încheiat anul cu experienţe care mi-au demonstrat că pot face mult mai mult decât cred, am publicat primele texte de poezie într-o antologie, fiind unul dintre cei trei câştigători, i-am avut aproape pe unii dintre cei mai dragi prieteni şi pe mama (cel mai drag şi cel mai bun prieten) la premierea de la Humanitas Kretzulescu. Am primit propuneri de proiecte şi am acceptat. Am îndrăznit să cer şi mi s-a oferit şansa să demonstrez că pot.

Am înţeles că fac cel mai bine lucrurile atunci când le fac din iubirea faţă de mine, în primul rând. Poţi să-ţi repeţi că o să faci să-ţi fie bine, dar nu poţi stabili un moment concret în timp de la care înţelegi exact ce ai de făcut. Se întâmplă treptat, singura certitudine ar fi, în cazul meu, că toate eforturile au contat.

Revenind totuşi măcar un pic la ceea ce e Mic Dejun, nu pot descrie cu siguranţă traseul, dar ştiu ce responsabilitate am faţă de proiect. Şi va continua şi ştiu că veţi fi la fel de aproape ca şi până acum, fiindcă nimic din toate acestea n-ar fi continuat dacă nu aţi fi revenit cu acelaşi entuziasm care m-a ajutat şi pe mine să merg mai departe.

Continui şi în 2016 un regim alimentar vegan. Anul acesta a fost unul preponderent vegan, după alţi patru ani de dieta vegetariană. Spun "dietă" şi spun "regim", dar nimic nu mi-a lipsit, ci am descoperit o bogăţie de alimente care există dincolo de ceea ce am mâncat până la 23 de ani.

Ştiu ce îmi doresc pentru 2016, dar au legătură numai şi numai cu mine. Nu ştiu cum de mi-a trecut vreodată prin cap să-mi doresc ceva ce chiar nu ţinea de mine. Cred în lucrurile cu iz de miracol, dar parcă uneori mai pierdem legătura dintre ceea ce ţine de noi şi lucrurile asupra cărora chiar nu avem niciun fel de control.

Şi ca să menţionez totuşi unele schimbări pozitive petrecute în corp, o să amintesc că se încheie şi un an de yoga, practicată neregulat, dar suficient de des încât să am parte de o transformare fizică de care să fiu mulţumită. Yoga îţi remodelează tot corpul şi îţi face cadou (după câteva sesiuni serioase, desigur) de nişte muşchi pe care eu cel puţin nu i-am avut niciodată. Şi mă mir în fiecare zi de felul în care corpul acesta se reconstruieşte astfel. Iar regimul vegan a ajutat enorm.

Închei aici cu acest mic jurnal de Bucureşti, unul cât se poate de personal de data aceasta. Chiar şi acum pregătesc o scurtă călătorie pe care o fac tot pentru mine. Şi niciodată n-am fost mai plăcut impresionată de felul în care întâmplările şi-au găsit loc în luna mea de decembrie.

Şi a fost frumos. Şi încă este. Vă doresc un an nou aşa cum vi-l doriţi, cu mult bine pentru voi şi pentru ceilalţi, cu bucuria schimbării şi cu entuziasm faţă de nou!

P.S. Ieri, în plină reorganizare a casei, cu toate cărţile aşezate pe jos, cu mici obiecte cărora o să le găsesc noi destinatari, mi-am dat seama că, pentru prima oară, nu mă mai sperie dezordinea. :)


marți, decembrie 29

5 sfaturi pentru amenajarea bucătăriei şi 5 mituri despre cei care nu se pot opri din amenajarea bucătăriei

La un moment dat o să termini cu amenajatul bucătăriei. Iată şi primul mit, înainte de primul sfat. Dacă îţi place să muţi mobila prin casă o dată la trei luni, nu, asta nu o să se termine niciodată. Şi habar n-am cum ai putea să îi spui minţii tale să înceteze cu toate ideile alea despre designul interior. Şi nici de ce ai vrea să faci asta. Muntele meu de reviste de design interior a ajuns cât Kilimanjaro (care are 5,895 metri deci am exagerat puţin). Dar dacă vreţi idei despre cadouri de casă veşnic nouă, alături de o sticlă de vin sau ciocolată, o să mergeţi la fix.

E o plăcere în a reamenaja, în a muta mobila, în a găsi moduri noi de a aşeza lucrurile. Şi cred că e o modalitate interesantă de a-ţi păstra vie creativitatea în această direcţie, de a continua să fii inspirat şi de a nu te plictisi de propria casă. Fiindcă, da, se poate întâmpla şi asta. Nu tuturor fiindcă nu suntem toţi la fel (şi ce minune şi uite, cu ocazia asta, ce idee frumoasă pentru 2016: să nu mai aruncăm în stânga şi-n dreapta cu prejudecăţi şi convingeri strâmbe şi să empatizăm mai mult).

Ultimul număr al revistei Elle Decoration mi-a satisfăcut pofta pentru designul interior odată cu proiectul lui Bogdan Ciocodeică, proiect pe care îl puteţi consulta integral aici. Şi atât de mult m-a inspirat şi bucurat proiectul încât am avut un val de idei care azi mă face să vă scriu dintr-o pauză luată de la mutatul mobilei (urmează biblioteca şi, de fiecare dată, e ca şi cum aş lăsa desertul pentru final).

Revenind însă la cele 5 idei pentru amenajarea bucătăriei:

1. Pentru că sunt recunoscătoare ca mare amatoare de obiecte multe şi mici răsfirate pretutindeni, a fost nevoie să-mi inventez o regulă care să mă abată puţin de la acest obicei care numai de organizare nu ţine. Nu las mai mult de cinci obiecte pe o suprafaţă anume, fie că vorbim de masa din bucătărie, de blatul de lucru, de birou, de suprafaţa unei comode ş.a.m.d. În felul acesta, reuşesc să creez senzaţia de mult mai mult spaţiu. Asta doar pentru că nu locuiesc într-un castel în care să pot împrăştia toate obiectele după placul inimii.

2. Mult verde! Plantele dintr-o bucătărie pot schimba complet felul în care arată încăperea. Recomand busuiocul plantat în ghivece de lut şi iedera (aproape am măcelărit una, dar a supravieţuit, udaţi-o cam o dată pe săptămână, fără apă în exces. Busuiocul e la polul opus şi trebuia udat zilnic).

3. Alegeţi un covor cu un design care să capteze atenţia, să lumineze încăperea sau să alungească spaţiul. Sigur că toate sunt iluzii, dar nu iluziile ne fac de multe ori fericiţi? Ne-am putea gândi tot timpul la ceea ce nu ne place. Dar la fel de bine ne-am putea gândi la cât de mult înseamnă că ne putem pregăti dimineaţa cafeaua într-un loc pe care îl iubim.

4. Obiectele din bucătăria noastră nu trebuie să fie utile şi atât. Renunţaţi la ustensilele de bucătărie din plastic. Alegeţi inoxul sau lemnul. Şi nici nu va mai trebui să ascundeţi castroanele inestetice, zgâriate de la prima utilizare.

5. Păstraţi ordinea şi curăţenia. Sunt departe de a fi un om organizat, dar cred că mă situez destul de bine pe scara celor care sunt totuşi departe de a lua premiul pentru cei mai dezorganizaţi. Îmi doresc însă ca în noul an să renunţ la scuzele obişnuite: nu am timp, nu am chef, e OK şi aşa.

Acestea sunt cele cinci sfaturi, pentru mine funcţionează, planul e să renovez bucătăria în întregime în acest an, dar asta înseamnă un proces costisitor din punct de vedere financiar aşa că va trebui să fac economii în următoarele luni. Însă cred că rezultatul va merita pe deplin. Până atunci însă, orice spaţiu are nevoie şi merită atenţia şi dragostea noastră.



©apartmenttherapy.com

©apartmenttherapy.com
©micdejundebucureşti


Cele cinci mituri despre cei care nu se pot opri din amenajarea bucătăriei

1. Au alte probleme pe care trebuie să şi rezolve, dar îşi consumă timpul mutând obiectele. Nu, ne place să facem asta aşa cum alţii îşi "consumă" timpul făcând cine ştie ce. Şi probleme pe care le vedem ţin uneori de raftul ăla pe care ne-am săturat să-l privim, de bucata de perete care a rămas nevopsită, de masa de care ne tot lovim pentru că am fost suficient de inspirati încât să credem că ceea ce arăta potrivit sub lumina reflectoarelor în magazin va arăta exact la fel şi în micul spaţiu de acasă.

2. Au prea multe obiecte şi de-asta nu se opresc. Nu ştiu despre ce vorbiţi. Am douăzeci şi ceva de căni (a se citi "treizeci") pe care le folosesc prin rotaţie. Chiar nu ştiu ce vreţi să spuneţi.

3. Vor fi bucuroşi să primească o mănuşă de gătit şi un şorţ. În fiecare an. Sunt obiectele pe care le folosesc cel mai rar, deşi gătesc zilnic. KNOW YOUR STUFF.

4. Nu ţin prea mult la prietenii lor aşa că mută totul de fiecare dată, cu jumătate de oră înainte ca aceştia să îi viziteze, pentru a-i face să se simtă nedoriţi. Totuşi, dacă ai musafiri nedoriţi, nu mai bine nu deschizi uşa? Glumesc, sunt eu Grinch uneori, dar n-aş face asta niciodată. Pentru că musafirii nedoriţi nu-mi cunosc adresa şi nici nu o vor afla vreodată. GRINCH IS ALIVE AND KICKING.

5. Îşi petrec timpul cu nasul în site-uri precum The Kitchn Therapy. Acum chiar nu ştiu despre ce vorbiţi. Dar vă las pe voi să ghiciţi care dintre miturile de aici sunt reale sau doar mituri. :) GRINCH OUT.