Ad

vineri, iulie 31

Cum cresti o casa

mic dejun de bucuresti, 2015

Suntem ca plantele, ne ofilim fara iubire. Cum cresti o casa si o faci sa iti devina camin? Investesti iubire, mai mult decat orice. Acolo te duci sa te regasesti si sa te simti protejat. Nu de multe ori mi-am ferit casa de unii oameni, oricat ar putea parea de introvertita aceasta tendinta. Casa e un camin pe care-l protejezi ca pe un copil.

N-as putea spune cum cresti o relatie. Cred ca la un moment dat intalnesti omul potrivit pentru tine si va ajutati reciproc sa cresteti. E important, mi se pare, ca fiecare sa faca sa straluceasca mai tare ce e mai bun in celalalt.

Nu e o competitie intre cei doi, mai facem uneori asta cand ni se pare ca ne lipseste ceva si vrem ce are celalalt sau ne identificam cu omul de care ne indragostim. Niciuna dintre aceste situatii nu e o varianta "sanatoasa" si care sa aduca ceva bun la final de zi.

Revenim asadar la vechea zicala pe care cred ca a folosit-o si Nietzsche: sa ne iubim pe noi ca sa-i putem iubi pe ceilalti.


miercuri, iulie 29

Jurnal de Bucuresti: Regim vegan, singuratatea in doi, un an ciudat


Am trecut oficial de jumatatea anului si abia acum se contureaza lucruri pe care le-am trecut pe lista in ianuarie (da, mi-am facut si eu o lista ca tot omul). Pana acum, a fost un an in care multe prietenii s-au destramat, din vini impartite, din trairi care se uita sau din sentimente care se schimba si doruri care pur si simplu, de la un moment dat incolo, nu mai exista.

De aproape jumatate de an regimul alimentar a fost preponderent vegan. Asta inseamna ca am trecut cu vederea ouale si laptele din anumite prajituri de casa carora inca nu le pot spune nu, dar nu am mai cumparat si nici mancat lactate sau oua. Si mi-e bine, chiar mi-e bine. Urmeaza sa fac un set de analize in toamna fiindca sunt vegetariana de prin 2011 si vreau sa vad cum stau cu B12. Amintesc, cu aceasta ocazie, ca poti avea deficit de B12 si de multe altele si daca mananci carne. Si cred ca stiti cu totii cel putin o persoana care consuma lactate si are deficit de calciu. Reamintesc, tot cu ocazia asta, ca incidenta celor mai multe cazuri de osteoporoza se regaseste in tarile cu cel mai mare consum de carne si lactate.

Am ales sa nu mai omor alte animale pentru a le manca. Nu ma intereseaza ca asa am fost crescuti, ca asa am fost educati. Nu imi pasa ca unii oameni ma pot judeca atat de aspru pentru aceasta decizie incat sa decida ca sunt un om meschin si sa nu-mi mai fie prieteni (da, se intampla).

E o decizie inspirata de anumiti oameni care au azi 70, 80, 90 de ani si care si-au trait viata fara sa manance animale. E o decizie constienta de a nu mai manca animale care au dreptul la viata ca si noi si care sunt supuse astazi in miile de fabrici din intreaga lume la chinuri groaznice. Nu vreau sa contribui la asa ceva, sa platesc pentru a sustine aceasta industrie. Oricat ar suna de naiv, cred intr-un viitor (chiar daca indepartat) in care nu mai ucidem animale. Cred ca am distrus deja multe pe aceasta planeta.

Numarul vegetarienilor si veganilor se apropie de un miliard, in caz ca cineva crede ca suntem cativa dementi care vor sa para mai smecheri. De ce esti un om rau daca nu mai vrei sa omori animale? Inca nu am inteles.

Sa revin la lucrurile care s-au mai schimbat. Mi-am dat seama ca avem nevoie de increderea si de dragostea altor oameni pentru a creste si mai mult. Sigur, cresti si de unul singur, dar in momentul in care vei simti ca un om la care tii nu are incredere in tine, o sa doara, o sa te doara si te vei duce catre cei care nu te-au facut niciodata sa simti asta.

Sunt trairi de la care am invatat multe, nu regret nimic din tot acest an in care, in mai multe situatii, a trebuit sa aleg singuratatea doar pentru a nu ma pierde pe mine ca om din nou, pentru a nu nega ceea ce vreau pentru mine, pentru a nu ma nega.


Iubirea pe care o meritam cu totii trebuie sa fie una sanatoasa si trebuie sa fie directionata catre noi din motivele potrivite. Iubesti, pur si simplu, din toata inima. Nu fortat, nu posesiv, nu pentru ca te simti singur, nu de dragul de a fi cu cineva si atat. Nu de dragul de a umple cu mai multe voci un spatiu inchis intre patru pereti.

Singuratatea in doi e dureroasa. Singuratatea de unul singur e leac si oportunitate pentru a te descoperi pe tine, pentru a aduce in viata ta lucrurile si oamenii care te fac sa cresti.

Lectia majora? Ori de cate ori oferi mai mult si te negi pe tine incalcandu-ti proritatile, mai devreme sau mai tarziu veti rabufni. Si orice alta persoana careia ii veti oferi atat de mult va dori si mai mult si va rabufni cand va veti da seama cat ati gresit. Cu un conflict de ambele parti, n-ai cum sa nu inveti ca e sanatos sa te pui pe primul plan.

Fara sa ranesti, fara sa incalci libertatea altui om sau sa-i rapesti bucuria. Dar sa te pui pe primul plan fiindca meriti sa-ti fie respectate sentimentele.


Numai despre mancare nu e acest post, dar e un jurnal si e scris cu toata sinceritatea. Si sper ca unii dintre voi se vor regasi printre aceste randuri. Mai departe, pentru acest an, imi doresc sa redescoperim acei oameni care sa ne inspire, care sa ne dea pur si simplu aripi. Fiindca si noi, mai departe, inspiram, prin ceea ce facem, prin ceea ce spunem, prin lucrurile pe care le cream si le oferim lumii.

Cu drag si recunostinta,
Mic Dejun de Bucuresti

marți, iulie 28

10 lucruri de stiut inainte sa-ti cumperi o casa

Am trecut oficial de jumatatea anului. In urma cu trei ani si jumatate am facut un credit, prin Prima casa, pentru o garsoniera. Am facut multe greseli atunci cand am cumparat, iar lipsa timpului si graba sunt doar unele dintre ele. Stiu ca intr-o zi o sa repet experienta, fiindca imi doresc sa cumpar intr-o zi o casa pe pamant, nu intr-un bloc.



Revenind insa la ceea ce as fi putut face mai bine cand am cumparat garsoniera, acestea sunt cateva dintre aspectele de care as tine cont pe viitor:

1.  Nu te grabi. Atunci cand am cumparat, credeam ca va fi ultimul an in care se va mai derula Prima Casa. Plecam de la Sala Palatului si ma saturasem sa platesc chirie de atatia ani. Am avut la dispozitie mai putin de o luna sa caut un apartament nou fiindca hotarasem sa fac credit inainte de finalul anului, iar eu trebuia sa ma mut pana la inceputul lunii noiembrie. A fost o greseala sa caut case in doar atat de putin timp. O astfel de cautare ar trebui sa se deruleze cateva luni bune. E adevarat ca uneori poti gasi o oferta ideala si dupa cateva zile de cautare.


2. Daca ai gasit un apartament care-ti place, plimba-te prin cartierul in care se afla, incearca sa-ti dai seama in ce masura ti-ar placea sa locuiesti acolo. Vezi daca e un cartier curat, daca ai in apropiere un supermarket aprovizionat, farmacie, piata. Vor conta mult si pe moment iti pot scapa din vedere. Din fericire, zona in care stau e plina de farmacii, supermarketuri si piata e la 15 minute de mers pe jos. Dar mi-ar fi placut sa am timp sa cutreier mai multe zone din Bucuresti.


3. Verifica intretinerea afisata in blocul respectiv. Daca ai datornici mari in bloc, cu sute de milioane, ceva nu e in ordine si mai bine mergi mai departe. N-a fost cazul meu, nici prin cap nu mi-a trecut la momentul respectiv sa verific si asta. Partea buna e ca luna de luna intretinerea e mai mult decat decenta si nu a trebuit niciodata sa platesc sume astronomice asa cum am auzit ca se intampla in unele blocuri. Ca idee, pe timp de iarna nu prea s-a depasit suma de 200 lei. Vara se ajunge pe la 100, uneori si mai putin.


4. Am mai mare incredere in constructiile facute de dupa '77, dar nu foarte mare incredere in constructiile foarte noi. Asta dupa ce mai multe povesti de groaza legate de constructorii care fac astfel de case m-au facut sa ma orientez mai degraba catre o constructie mai veche. Daca aveti un specialist care sa va insoteasca si sa verifice calitatea constructiei in care doriti sa cumparati un apartament, ar fi minunat.


5. As cumpara numai de la cineva care imi prezinta incredere. Am trecut printr-o experienta stresanta. Imi place sa cred ca de atunci si pana acum am invatat sa cunosc mai bine oamenii. Poate ca nu e mereu cel mai bine sa nu-i dai celuilalt prezumtia de nevinovatie, dar intr-o situatie ca cea de mai sus, paza buna trece primejdia rea.

6. Verificati cu grija toate actele si asigurati-va ca totul este in ordine. De data aceasta, am avut parte de sprijin fiindca toata procedura a fost destul de complicata, mai ales cu banca.


7. Este bine ca avansul pe care il aveti sa fie cat mai mare pentru a nu fi nevoie sa platiti o rata maricica luna de luna. Daca aveti deja banii, cu atat mai bine. Rata pe care o platesc e similara chiriei care se cere in Bucuresti pentru o garsoniera. Asa ca pana la acest moment inca vad achizitia ca pe o investitie.


8.Verificati preturile de pe piata si comparati cu ceea ce se mai vinde in acel moment in vecinatate. Incercati sa vedeti in ce masura achizitia e o investitie din care sa va puteti recupera banii si sa puteti scoate si un profit in viitor.

9. Nu va grabiti sa mobilati garsoniera sau apartamentul. Alegeti cu atentie mobilierul si asteptati pana cand gasiti piesele pe care vi le doriti, chiar daca asta inseamna uneori un an sau doi. Altfel, riscati sa va umpleti casa de mobilierul care sa va incomodeze mai tarziu si pe care va va fi greu sa-l vindeti (sau sa-l demontati!).


10. Ganditi-va, inainte sa cumparati, in ce masura veti putea face fata cheltuielilor, daca doriti sa inchiriati o camera, daca e mai bine sa cumparati o garsoniera sau un apartament, daca doriti sa locuiti acolo mai mult timp sau doar o perioada limitata.






miercuri, iunie 3

Alt jurnal de Bucureşti, mărturisiri de ieri şi azi, nimic de citit printre rânduri



Bucureştiul e fantastic dacă reuşeşti să ajungi mai des prin parcuri, mai des pe la evenimente şi să ieşi mai des cu prietenii. Bucureştiul e fantastic, ca orice oraş, dacă nu-l umpli de amintiri neplăcute. Bucureştiul e fantastic, ca orice oraş, dacă reuşeşti să uiţi de amintirile neplăcute şi să îţi construieşti unele noi, minunate, alături de oameni noi care ştiu să nu te judece şi să te facă să te simţi un om mic. Dar orice om e o lecţie, poate fi una frumoasă sau una care să te facă pe viitor să alegi mai bine.

La 1 iunie mi-am lăsat trecutul în urmă. M-am desprins de el în cinstea copilăriei mele. Mi-am amintit de cine eram atunci şi mi-am dorit să-mi fie din nou la fel de drag de mine. Să mă împac şi să mă iubesc cu bune şi cu rele. Şi asta a însemnat să răspund unor oameni prin două rânduri, iar altor oameni, care continuă să-mi fie dragi, să nu le mai răspund deloc. Şi, pe de-o parte, nu ştii dacă e decizia bună. Dar, pe de alta, e ceea ce ştii că trebuie să faci pentru tine dacă vrei mai mult, dacă vrei ca anul viitor pe vremea asta să fii în alt loc şi, în fond, o versiune mai bună a ta.

Mi-am făcut cadou timp şi-mi fac în continuare. Trebuie să-mi amintesc constant să nu mă opresc, să nu privesc de două ori către o situaţie care mi-a fost clară de la bun început. Vi se întâmplă şi vouă?

Sunt atâtea explicaţii pe care am simţit că trebuie să le dau. Şi, la final de an, când vezi că n-au contat nici faptele şi nici cuvintele, când înţelegi că sunt şi vor fi momente în viaţa ta când te vei simţi şi poate şi vei fi foarte singur, când ştii însă că astfel de lucruri sunt fireşti, când eşti recunoscător pentru altele, când oboseşti să te mai simţi obosit, schimbi multe.

E nouă senzaţia asta şi adesea mi-e frică să scriu despre. Dar e o schimbare în bine pe care n-am cunoscut-o până acum. Şi e necesară fiindcă mai sunt atâtea de schimbat. Şi continui să privesc înainte, fără să am o direcţie clară. Poate o descopăr, poate nu. Cert e că un singur om mi-a spus anul ăsta că e important să continui să merg, chiar dacă direcţia nu e clară. Fiindcă ştia. Şi fiindcă nu m-a judecat.

Lansare de carte si


luni, iunie 1

Mic Dejun de Bucureşti... Vegetarian... Vegan?



De 4 ani şi jumătate sunt vegetariană. Îmi dau seama că nu e suficient. Evident, fiecare om are un drum al său. Până nu demult, ignoram faptul că simpla rostire a cuvântului "vegetarian" îi deranja pe cei mai mulţi oameni. Aşa că dacă simplul fapt că eşti vegetarian deranjează, pe când trebuie să accepţi orice alte alegeri, de ce să nu încep să răspund acelor reacţii? De ce să aibă o problemă un om care alege să mănânce carne cu un om care a ales să nu mai mănânce carne? Mai multă carne pentru el, nu?

O să spun de ce am ales să nu mai mănânc carne şi, mai mult, de ce am continuat şi de ce am ajuns să privesc lucrurile cu totul altfel în prezent. Cred că un om trebuie să se informeze, să înţeleagă ce anume îi face rău, pe lângă aerul poluat şi apa pe care o bem cu toţii. Ce ar ajuta planeta, chiar şi în al 12-lea ceas? Mai multe abatoare, mai multe ferme, mai multe milioane de tone de grâne puse deoparte pentru animalele care vor fi ucise la o dată prestabilită? Nu. Mai multe păduri, mai multe plante şi stoparea creşterii animalelor pentru carne.

Omul a decis că e o specie superioară şi că are drept de viaţă şi de moarte asupra altor specii. Căutaţi "speciesism" fiindcă e un cuvânt şi fiindcă denotă lipsa de etică în aceste alegeri. Am mâncat carne toată viaţa mea până în 2011. Mi se părea că legumele nu au gust şi, sinceră să fiu, după o bucată de carne nu prea voiam să mai mănânc salată sau fructe sau leguminoase. Eram sănătoasă? Nu. Şi nu aveam nevoie de analize ca să văd că am cu vreo 15 kilograme în plus peste greutatea normală, probleme cu digestia, că aveam dureri de stomac după aproape fiecare masă, că răceam des, că aveam probleme cu respiraţia, că oboseam după un kilometru mers pe jos, că nu scăpam de acea senzaţie de greutate.

Mănânc mult mai mult decât mâncam atunci. Am slăbit de atunci şi cel mai mult am ajuns la 65 de kilograme în perioadele în care am făcut mai puţin sport, am mers mai puţin pe jos. Dar nu greutatea mai contează acum  când mă ghidez după felul în care creşte masa musculară, după cum corpul mi se transformă aşa cum cândva doar visam şi nu făceam nimic pentru asta.

De la dans contemporan am trecut la a descoperi mai multe despre yoga. Acum practic yoga (şi nu, nu înseamnă că stai şi meditezi!) de cinci luni, aproape zi de zi, şi sunt mai mult decât recunoscătoare pentru schimbările pe care le-am observat. Şi ştiu că sunt abia la început şi asta nu poate decât să mă entuziasmeze.

It feels right. Şi mă bucură. Şi cu cât îmi ofer mai mult timp mie, cu atât sunt mai împlinită. Văd sincer unica soluţie de salvare a planetei în reîntoarcerea la o dietă vegetariană. Dacă omul ar fi carnivor, ar ataca animalele şi le-ar mânca de vii. Arătaţi-mi un om care are acest instinct. Ceea ce facem azi vine din tradiţii, dar asta nu înseamnă că acele tradiţii nu sunt greşite, ca multe alte convingeri din trecut. Cum ar fi că pământul e în centrul Universului.

Ne-am deşteptat de atunci? Da şi nu. Nu ne-am deşteptat suficient de mult încât să credem cu adevărat că industriile mari nu ne vor binele şi că sănătatea nu le aduce niciun ban.

În India sunt 500 de milioane de vegetarieni. Da, tradiţia. Chiar crede cineva că foametea la nivel global e o problemă care nu poate fi stopată aşa de uşor? Poate dacă nu am mai exploata resursele vegetale pentru a hrăni animalele ca să le ucidem, am rezolva un pic mai uşor această problemă. Poate dacă am regândi tot ceea ce facem în prezent, poate dacă ne-am gândi şi la generaţiile viitoare şi la cum va arăta lumea peste cincizeci de ani, o sută, două sute...

Şi aleg să  cred în schimbare fiindcă nu pot alege să nu cred în ceea ce am înţeles că trebuie făcut. E un început. Şi-mi place să cred că fac ceea ce trebuie.

sâmbătă, mai 2

Jurnal de Bucureşti. Uneori nu mai există întrebări, există doar răspunsuri



Sunt zile în care ţi se pare că ai înţeles totul şi sunt zile în care eşti convins că nu ştii nimic. De fiecare dată însă, adevărul e undeva la mijloc. Evident, ai parte şi de momentele în care vei şti că cel puţin unele dintre întrebări chiar s-au lămurit pentru totdeauna.

De-a lungul timpului, am văzut cum ceva reuşeste numai dacă îi acorzi suficient timp. Iar asta, în cele mai multe situaţii, înseamnă mult timp. Şi nu ştiu cum am reuşit ca, de fiecare dată, să mă împart în zece direcţii. Nu aştept momentul în care să văd cum se vor aduna toate, cum le voi putea îngloba într-un singur proiect. Câte puţinul din fiecare nu mă mulţumeşte.

Dar dacă ar fi să mă întrebe cineva care e reţeta (nu că aş fi aplicat-o vreodată până la capăt), aceasta ar fi.

http://www.alvhemmakleri.se/
Poţi oare să-ţi laşi deoparte pasiunile şi poţi să sacrifici ceea ce-ţi place până când ajungi să nu mai iubeşti acel lucru? Cred că de multe ori am preferat să le pun la adăpost şi pe mine odată cu ele. Şi, nu de puţine ori, m-am simţit judecată. Dar am ştiut că niciodată altcineva nu ar trebui să te facă să te simţi astfel şi că aşa cum alături de unii oameni nu simţi niciodată cum privirile sau tăcerile lor te ard, tot aşa, de fiecare dată în astfel de situaţii, it's not you, it's them.

Lucrurile sunt acolo, cele pe care le consider ca fiind acelea care mă definesc. Şi le-am arătat prea puţin, le-am crescut prea puţin sau le-am ţinut numai pentru mine. Poate că acum din cauza asta se încurcă, fiindcă nu ştiu cum să iasă la iveală, cum să facă faţă lumii, cum să clipească şi să zâmbească frumos.

Cred că orice om are nevoie de linişte, de libertate de mişcare şi de schimbare. Şi cred că lucrurile se aşază mereu, dacă ne păstrăm încrederea sau dacă nu renunţăm la încercările de a o regăsi.

Acestea ar fi, aşadar, câteva întrebări cărora chiar cred că le-am găsit răspunsuri.