sâmbătă, august 23

The Hundred-Foot Journey (2014). Indragosteste-ma de viata


"Uita-te cum zambeste toata lumea!", i-am spus celei mai bune prietene cand am iesit de la film. Plouase torential cat am stat noi inauntru. Am iesit bucurosi, incantati, am fi putut da si peste zapada si, cel mai probabil, ne-am fi bucurat ca niste copii. The Hundred-Foot Journey te indragosteste sau te reindragosteste de viata. Mai adauga niste condimente peste mancarea pe care o pregatim zi de zi. Si ne reaminteste de lucrurile importante din viata. Si, deloc suprinzator, nu au legatura nici cu banii, nici cu faima, nici cu altceva de ordin material.

Mancarea e viata insasi. "Food is memories", auzi la un moment dat. Iar amintirile te vor purta intotdeauna acasa. Sau in locurile in care ai simtit cel mai mult. Pitorescul filmului exista si in viata de zi cu zi. N-am vrut sa ma las amagita doar de culorile accentuate din fiecare cadru. E un film in care emotiile puternice se impletesc cu lectii despre modestie, demnitate si pasiune. Nu e un film care te va face sa regreti ca nu locuiesti in Franta, ci un film care te invata ca poti creste calitatea vietii fiind tu un om mai bun. Modest, demn, pasionat. Unde sa se gaseasca cele mai mari bucurii ale vietii daca nu chiar in bucuria impartasita cu ceilalti?

Garam Masala, arici de mare, Béchamel, velouté si stele Michelin. Nu e nimic naiv in filmul asta, nu e nimic artificial. E atacat rasismul printr-o intamplare perfect conturata si inspirata din realitate. O realitate cu care se confrunta, in continuare, milioane de straini care aleg sa traiasca in alta tara. 

O sa vrei ca de acum inainte sa gatesti mai bine, mai mult, mai cu dragoste. Sa rasfoiesti cartile de bucate in miez de noapte, sa simti fiecare aroma in parte, sa inveti sa ii faci pe ceilalti fericiti prin mancare. Nu e un mister, nu e o pacaleala vehiculata la infinit: dragostea, de orice fel, chiar trece prin stomac.


As spune ca e dragostea de viata, cea pe care putini o mai inteleg azi. Cea care te face sa fii recunoscator pentru ca poti simti caldura soarelui, pentru ca il poti vedea, pentru ca simti adierea vantului. Cea care te face sa fii recunoscator pentru muzica, pentru dans, pentru ca poti dansa, pentru ca poti auzi, pentru ca poti simti. E dragostea in forma ei pura, cea despre care calugarii budisti continua sa ne invete si azi. Sunt zambetele adunate laolalta pe care le poti oferi gratuit. E o reamintire a ceea ce ar trebui sa intelegem drept viata. 



Nu stiu cat va va convinge trailerul, mergeti sa-l vedeti la cinema. Sunt cadre pe care veti vrea sa le vedeti pe un ecran urias.



Completez articolul cu lista de mancaruri traditionale din India. Cele mai multe, asa cum bine mi-a atras atentia o prietena, sunt vegetariene. Iar aici avem 26 de feluri de mancare indiana care promit sa ne schimbe viata.

Iar soundtrack-ul care tine o ora poate fi ascultat aici.

joi, iulie 31

Nu judeca, fiecare cu ale lui

Nu judec, dar vad parinti de 120 kg cu copil de 10 ani de 80 kg. Stiu, fiecare cu povestea lui, cu greutatile lui. Dar acel copil e prea mic sa poata alege de unul singur. In scoala nu se face suficienta educatie, poate chiar deloc, pe aceasta tema. Nu credem ca in carne exista hormoni care duc la maturitate precoce in cazul copiilor desi s-au facut studii care au demonstrat clar aceste efecte. Si s-au facut fiindca la doctor au ajuns fetite de cativa anisori care aveau corpul mult prea dezvoltat pentru varsta lor. Nu credem ca uleiul incins ne afecteaza in vreun fel organismul, dar continuam sa mergem la farmacie sa luam medicamente pentru ficat sau pentru stomac.


Lasa ca merge si asa, in timp ce cerem doua beri la zece dimineata in supermarket desi burta noastra depaseste dimensiunea tejghelei. Nu judec fiindca am mancat multa vreme de toate. Nu-mi era bine, asa ca am incetat. Insa nu pot sa nu-mi doresc sa nu vad si mai multa schimbare. Am inceput cu mine (nu e asta prima regula, sa fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume?) si mi-ar placea sa stiu ca prin acest minim efort pe care-l fac, acela de a transmite mai departe o doza cat de mica de inspiratie, o sa aiba un efect, o sa ii determine si pe alti oameni sa manance mai sanatos.

Descopar in fiecare zi mai mult si mai multe, invat ca daca nu exista armonie intre trup si suflet putem manca oricat de sanatos, nu vom avea parte de aceleasi efecte. Insa un regim alimentar sanatos va face liniste si in interior si ne va ajuta sa ajungem la cel mai frumos echilibru.

Zilele trecute am primit cel mai frumos raspuns de la cineva, vrand sa aflu cand a inceput sa fie interesata de modul in care functionam ca fiinte ghidate de o energie care exista in noi toti: "Pe mine asta ma face fericita si asta mi-e de-ajuns".

A fost si raspunsul pe care de multe ori mi l-am dat si eu si pe care cred ca multi nu l-au inteles. Dar pe mine asta m-a transformat, dupa schimbari si pasi pe care i-am facut in decursul multor ani de zile. Sunt vegetariana de 4 ani si jumatate si in fiecare zi ma apropii mai mult de acel echilibru pe care orice om si-l doreste.

Caut sa inteleg mai mult, sa cresc, sa fac progrese in tot ce fac, inclusiv in relatiile cu ceilalti. Daca nu suntem atenti la lectiile pe care ni le da viata, daca nu alegem sa invatam in loc sa ne lasam prinsi de resentimente si trecut, nu avem cum sa mergem mai departe.

Nu e vorba de judecati aici, ci de alegerile constiente pe care trebuie sa le facem zi de zi. Si conteaza doar prezentul, lasati trecutul sa apartina trecutului.

luni, iulie 21

Despre armonie


Citeam un articol foarte frumos scris pe blogul De Pamplezir. E o calatorie minunat descrisa, cu mici concluzii asupra unor aspecte care la noi inca nu si-au format conturul, inca nu si-au pus bazele.

In acelasi timp, azi-dimineata m-am alaturat grupului Alimentatie vegana fara foc, initiat de Ligia Pop pe Facebook. Peste 18.000 de oameni. Poate la nivelul unei tari e putin, dar sunt totusi 18.000 de oameni care sunt interesati de sanatate, macar un pic mai mult decat ceilalti. Si in mod cert nu sunt doar 18.000. Imi place sa cred ca invatam, incet-incet, cum sa alegem informatia, cum sa ne dam seama unde gresim si cum sa indreptam greselile.

 As spune ca e esential sa ne informam. Sa cumparam carti, sa verificam informatia din mai multe surse. Sa nu cadem in excese punand ghimbir si turmeric in orice, sa nu ne hranim numai cu spirulina uitand sa mai si mancam. Sa nu pornim, in niciun caz, de la ideea ca a manca mai sanatos costa. Nimic mai fals.

Testat, consumand doar fructe si legume proaspete, renuntand la alimentele procesate, am reusit sa vad imbunatatiri semnificative. Nu imi place sa ma gandesc constant ca si in rosiile si castravetii de la piata au pus pesticide. Ma gandesc in schimb ca nu o sa-mi faca atata rau fata de un aliment procesat, nul din punct de vedere nutritiv. Ma gandesc la vitaminele si nutrientii pe care ingrasamintele nu le-au distrus. Ma gandesc, mai in gluma, mai in serios, cum bine a spus un prieten, ca ne hranim cu energie solara.


Plantati-va condimente. Gatiti dupa reteta. Cititi ingredientele si nu mai cumparati alimente in care substantele adaugate sunt nocive pentru organism. Nu vi se imbunatateste doar sanatatea corpului, ci si cea a mintii. O sa vedeti lucrurile altfel, o sa intelegeti ca organismul e un tot, ca functioneaza bine nu numai daca il hranim corespunzator, ci si daca ne ingrijim de suflet.

Faceti diferenta intre emotii si ganduri. De foarte multe ori, emotiile sunt pozitive, insa gandurile sunt negative. De la ceva frumos ajungem la ceva urat doar fiindca ne-am lasat egoul sa dea navala. Sa ne intrebam ce ne face fericiti fara sa uitam sa ne indreptam in ce masura avem dreptul sa cerem. Cine cere? Egoul. Iar egoul este sinele fals, cum bine scrie Echkart Tolle, ceea ce distruge tot.

Nu sunt acolo unde vreau inca sa ajung. Dar sunt multumita de prezent si recunoscatoare. Invat zi de zi, constientizez greselile, nu renunt la tot doar fiindca intr-o zi "calc stramb". Am ajuns la un echilibru cu mine, iar asta se reflecta in toate aspectele vietii. Devenim mai puternici, mai buni, mai frumosi cand ceea ce gandim e in armonie cu ceea ce spunem si facem, cand nu ne mintim si cand renuntam la sentimentele negative.

Despre puterea prezentului puteti citi in cartea omonima scrisa de Tolle. Pe mine ma tine cat se poate de ancorata in prezent. Fiindca in prezent avem tot ce ne trebuie.

joi, iunie 19

Bonjour


 Cred ca cel mai mare adevar la care ma gandesc zilele acestea e ca nimic nu se schimba daca noi nu ne schimbam cu adevarat, daca nu riscam mai mult, daca nu avem incredere in noi. Imi plac sfaturile pe care le dau oamenii unor versiuni mai tinere ale lor, pusi sa-si imagineze ca ar avea posibilitatea sa le scrie o scrisoare. Mi se pare ca sunt cei mai sinceri si cei mai intelepti prin acele sfaturi. Mi-am propus sa le urmez.


Cam asa arata mic dejunul de weekend.

vineri, iunie 6

Supa supelor, chinezaria chinezariilor. Si tagliatelle cu branza de burduf si ciuperci

E a cincea oara cand incep sa scriu textul si habar n-am cu ce sa incep. Sa va mai povestesc ca in timp ce mananc paste la 11 noaptea, eu ma gandesc ca ar trebui sa trec la regimul raw? Sau ca in vreme ce am inceput sa-mi construiesc un raft cu vinuri, ma tot ispiteste o dieta drastica numai cu smoothie-uri si sucuri de detoxifiere?

Da, om asa de hotarat n-am cunoscut nici eu, stati pe-aproape ca cine stie la ce alte extreme ma voi gandi in acelasi timp. Tort de ciocolata si dieta fara zahar, sunt convinsa.




Pastele de mai jos sunt de mancat in fiecare zi. Intr-atat sunt de bune. Barilla - tagliatelle cu spanac, ciuperci Champignon calite in unt cu putin usturoi si niste branza de burduf si sfantul piper proaspat macinat.

OK, fie, pastele de mai jos nu sunt de mancat in fiecare zi. Doar daca aveti acest metabolism incredibil: "Nu stiu cum fac, mananc orice si nu ma ingras". Am auzit si intalnit cu totii astfel de persoane. Eu sunt la polul opus: "Stiu ce fac, mananc mult si ma ingras pe masura". Cu bucurie declar insa ca in ultimele 3 saptamani am luat metroul de vreo 4 ori. Merg zilnic pe jos cel putin doua ore. Si asta se vede sau, dimpotriva, nu se mai vede pe cantar. :)





Si acum, supa supelor.

E o minune ca s-a intamplat, dar ce bine ca s-a petrecut. Si chiar e reteta proprie si-o s-o trec in minunatul retetar ca s-o prepar intr-o buna zi si nepotilor.

Calim un catel de usturoi in 2 linguri de unt. Adaugam zucchini si dovlecel taiat cuburi (un zucchini si un dovlecel) si calim legumele pana se inmoaie.

Adaugam apa (cam 1,5 litri) si dupa ce apa da in clocot punem si radacina de telina (apio) taiata in bucati de dimensiunea cuburilor de dovlecel. Daca vreti ca telina sa fie mai moale, adaugati-o odata cu legumele la inceput si caliti-le impreuna.

Fierbem taiteii chinezesti separat (2 minute) si ii strecuram adaugandu-i in supa fara apa in care a fiert. In felul asta pastram supa limpede. (E ceva ce eu nu am facut din viteza, dar mi-am dat seama pe urma).

E gata in mai putin de 25 de minute toata nebunia. Si e o nebunie, pe cuvant. Puneti si o lingurita de curry cand inca fierbe si putina sare de mare.

Am mancat trei castroane. Adica am mancat toata supa. Dupa ce o pregatiti, va astept sa-mi scrieti daca v-a placut. Desi stim deja ca gusturile se discuta, dar eu sper sa va placa.


sâmbătă, mai 31

Supă iute de praz şi cartofi

Supă iute de praz şi cartofi


Ingrediente:

- 2 linguri unt
- 1/2 ceapă galbenă
- 1 ceapă verde (doar partea albă)
- 1 praz gros (partea albă + 2,5 cm din partea verde)
- 1 căţel usturoi tocat mărunt
- 1 lingură curry
- 750 ml apă sau supă de legume
- 5 cartofi noi, medii, tăiaţi mărunt
- sare şi piper proaspăt măcinat

1. Topim untul, adăugam ceapa şi prazul, sotăm amestecând continuu 5 minute.

2. Adăugăm usturoiul şi pudra de curry şi sotăm încă 7-8 minute.

3. Adăugam supa de legume sau apa, cartofii tăiaţi mărunt şi o linguriţă de sare.

4. Fierbem totul circa 20 minute, lăsăm supa să se răcească puţin înainte de a o pune în blender şi într-un minut e gata.

duminică, mai 11

Mancarevegana.ro sau catering pentru o viata sanatoasa



Pe ei îi ştiu de la o colegă de serviciu şi de-atunci recunosc că mi-a fost greu să-mi ademenesc colegii cu un prânz de la ei fiindcă cu greu poţi scoate carnea din meniul cuiva. Nu mai încerc însă de multă vreme să conving pe cineva că mâncarea vegetariană poate avea un gust extraordinar. Îmi amintesc doar de perioada în care mâncam foarte multă carne şi nici nu îmi dădeam seama în realitate de gustul autentic al legumelor.

Am comandat însă în repetate rânduri şi nu mare ne-a fost supriza să vedem că primim mereu un desert din partea casei. Şi o altă supriză a fost să constat că proprietarul afacerii răspunde la telefon, îţi spune pe nume, te sună înapoi să îşi ceară scuze că a ajuns curierul cu zece minute întârziere (deşi curierul venise la timp) şi-ţi urează o zi bună, atât ţie, cât şi colegilor.

Micile detalii chiar fac diferenta, chiar dacă cei de la Mâncare vegană primesc de fiecare dată un zece plus pentru cel mai bun vegan burrito pe care l-am mâncat vreodată, pentru nişte paste cu alge de care nu ai cum să te saturi, pentru taco cu guacamole pe care aş vrea, dacă ar fi posibil, să-l mănânc în fiecare zi. Salata lor cu ţelină şi nucă e ceva ce comand aproape de fiecare dată şi jur că dacă aş avea timp să o prepar zi de zi, nu m-aş mai dezlipi de ea. Dar au o reţetă de maioneză vegană care face diferenţa între o salată obişnuită şi salata lor.

Dar eu am învăţat însă, din experienţă, că numai dacă găteşti cu drag şi cu pasiune o să-ţi iasă aşa mâncare bună.

Aşa că vă recomand cu dragă inimă şi mare poftă acest restaurant şi vă aştept să-mi povestiţi ce-aţi comandat de la ei şi ce vă place cel mai mult!


Şi fiindcă miercuri e ziua mea, m-am pus pe făcut o selecţie de reţete fiindcă se anunţă două zile în care va trebui să gătesc. Până acum n-am reuşit decât să găsesc un sos despre care o să vă povestesc mai multe după ce stabilesc şi meniul.