miercuri, iunie 27

N-am uitat, am fost pe-aici

copyright alice gao photography

Dac-as sti ca as mai avea inca 8 ore pe zi
in afara de cele 24, le-as umple. Mi-am lungit deja diminetile care acum incep la 6.30 si stiu ca nu e de ajuns. Pe de alta parte, mai stiu ca e bine sa ne pastram atentia in doar cateva directii altfel vom incepe sa nu mai oferim ce-i mai bun din noi si sa obosim fara rost. Am deja cateva proiecte pe care incerc sa le gestionez cum trebuie, dar imi dau seama cum fac prea putin. Recunoasterea acestei dezorganizari nu poate sa fie decat un pas spre... da, o mai buna organizare. Proiectul cu accesoriile (WOLF 25) e un proiect pe care il voi dezvolta continuu de acum inainte, iar asta imi permite sa iau lucrurile usor, fara sa uit de obiectivul final. In paralel, lucrez la o idee de film documentar, iar maine voi avea primul curs de bijutier. Nu as putea sa aproximez corect cat de mare imi este entuziasmul stiind ca voi invata sa prelucrez metalele.


Se aduna, si se aduna pe langa job. Se aduna intr-un moment al vietii in care incerc sa termin casa si sa lucrez continuu concentrandu-ma sa dau tot ce e mai bun. In momentele in care mi se pare ca se aduna prea multe, imi spun ca fac prea putin din ceea ce au reusit altii pana la aceasta varsta. Intotdeauna e loc de mai bine si, in orice caz, competitia e doar cu mine insami. :)


Tot ce-am scris aici este, evident, un fel de scuza pentru lipsa de consistenta a postarilor. Mi-as dori sa ma pot reorganiza si in aceasta privinta, dar e un proiect pe care il fac acum de drag. Daca reusesc sa scot si cartea intr-un final, cu atat mai bine. Pana la urma, daca asa trebuie sa se intample, o sa apara si cartea. Pentru moment, sa luam lucrurile usor si pe rand.

duminică, iunie 3

Mic dejun de Bucureşti există pentru că aş putea trăi la infinit o dimineaţă continuă

Ştiu şi eu de ce-mi plac atât de mult dimineţile? De fapt, cam ştiu. N-am cum să nu văd fiecare început de zi ca pe un ritual care trebuie respectat cu recunoştinţă şi cu bucurie, ca pe ceva care trebuie primit ca un dar, ca o şansă de a face mai mult, de a trăi frumos, de a schimba ce-am hotărât cu o zi în urmă, de a merge mai departe.

Nori sau soare, dimineţile sunt frumoase până şi prin cuvântul care le denumeşte. Sunt un motiv permanent de bucurie. Cum să nu ne placă?






©micdejundebucureşti