joi, martie 12

Jurnal de Bucureşti fără număr. Viciul meu de toate zilele

Daţi-mi un concurs de procrastinare şi-l voi câştiga sigur! Daţi-mi un titirez de aur pentru felul în care mintea mea se roteşte la 360 grade! Al meu e!

Dacă ar fi să fac o listă cu domeniile, site-urile, ideile, sarcinile de lucru, proiectele, e-mail-urile, telefoanele şi gândurile dintr-o singură zi, ar ieşi o salată cu 4.573 de ingrediente. Mai mult sau mai puţin. Aşa se face că pe la prânz, ca dovadă a talmeş-balmeşului din capul meu, mama mi-a dat mesaj pe telefon şi m-a întrebat dacă sunt la job sau fac curat în casă.

O indusese în eroare e-mail-ul meu cu poze (dovezi!) cu nişte covoare de care mi-am amintit acum, pe care i le-am cedat anul trecut şi pe care acum le cer înapoi şi chestiunea nu mai suporta amânare!

Şi-n FIECARE dimineaţă îmi propun să fac o listă, să-mi păstrez concentrarea, să-să-să! Îmi reuşeşte până la primul e-mail pe care-l deschid. Hai să verific şi adresa asta de e-mail. Hai să văd ce-a mai scris nou X. Dar Y oare ce mai face?

Apoi intru în work mode şi iar trec printr-o "pauză" în care mă uit de zece ori la o carte, decid că n-o comand fiindcă am mai comandat una acum două zile, apoi a doua zi reiau căutările şi comand cartea.

© http://death-by-elocution.tumblr.com/
Normal nu e, sigur că nu. Nu de alta, dar toate mişcările astea în jurul propriei axe de nehotărâre, nedumerire şi nelămurire mă lasă cu mari bătăi de cap la final de zi. Zi care se sfârşeşte de multe ori în faţa YouTube-ului fiindcă de la început de 2015, Facebook-ul şi-a pierdut din strălucirea d'antan.

© http://death-by-elocution.tumblr.com/
Salvarea? Să mă trezesc şi mai devreme, să nu mai deschid niciun laptop, să termin de citit cărţile, să încep proiectele care sunt încă pe listă, să... să... să.

Să nu-mi ziceţi că n-aveţi de multe ori senzaţia asta. Nu mă plâng, sunt recunoscătoare că pot să le fac şi-mi doresc să le fac pe toate mai bine ceea ce devine uneori uşor frustrant. Aşa că ţin cu mine o agendă în care rescriu tot ce n-am reuşit să fac de la început de an şi le rescriu până când ajung să le fac.


©http://death-by-elocution.tumblr.com/
Iar la final de zi cred că cel mai mult îmi pare rău după articolele pe care nu le mai citesc şi le trimit în Bookmarks, cu promisiunea că a doua zi, dis-de-dimineaţă, îmi voi face timp pentru ele.

Şi nici nu vreau să vă dezvălui încă o postare care îmi stă pe cap (realmente!) de prin ianuarie! :)) Ştiţi că lucrurile astea neterminate, ca şi facturile neplătite, sunt surse de stres. Aşa că e musai să scriu şi articolul acela în speranţa că o să vă placă atât de tare încât o să-mi scrieţi.

Şi fiindcă am mai comandat o carte, ar fi cazul să revin mai des pe-aici şi să mai scriu din ce descopăr în acele pauze în care simt că mi se deşurubează creierul şi că nici el nu ştie în ce direcţie s-o apuce. Plastic, nu? :)

Şi-un al doilea viciu ar fi cafeaua care-mi opreşte mintea din dansul fanatic de balerină. Stop. Acum stai şi te concentrezi. Hai, măcar o jumătate de oră. Hai că poţi. Ţine-ţi gândurile în frâu. Şi nu, nu mergi să-ţi mai faci încă o cafea, tocmai ai băut una.

Şi nu ţi-e foame, e doar în capul tău. Şi nu, nu se întâmplă nimic interesant pe site-ul ăla. Şi nici pe celălalt.

Şi ştiu şi care e leacul pentru că am experimentat acest deficit de atenţie în suficient de multe zile. Dacă nu dorm şi nu pornesc ziua cum trebuie, mi-e greu să mă mai redresez.

Dar iată ceva de corectat şi ameliorat anul ăsta.

Vă las cu Gretchen Rubin fiindcă mi-e dragă: Habits are the invisible architecture of everyday life.

Long live coffee. :) Asta e de la mine. (brainiac, ştiu)


Cu drag şi recunoştinţă,

Mic dejun de Bucureşti

6 comentarii:

  1. Parca eu joc in filmul de mai sus si tu mi-ai scris subtitrarea. :)))
    Gluma mea autoironica dintotdeauna e ca sufar de ADHD.
    Cica asa suntem noi, femeile, multitasking.
    La cate un milion de lucruri imi vine mie sa fac intr-o ora, ma mir ca mai apuc sa fac cate ceva. :))
    Fac liste peste liste, pe hartie, pe telefon, pe desktop, si-mi reamintesc ca trebuie sa fac ordine in prioritati, ca se mai schimba si ele, saracele.
    Am pierdut sirul folderelor cu bookmarks si a link-urilor salvate in pocket.
    Deci nu esti singura. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Următoarea subtitrare trebuie să fie cea a unui om organizat! :))) Cred că toate lucrurile astea de mai sus se întâmplă fiindcă suntem invadaţi de o cantitate uriaşă de informaţii, iar asta nu ne face neapărat mai deştepţi, spun studiile. A scris Nicholas Carr nişte cărţi faine pe tema asta, încă nu le-am comandat. :)) Urmează.

      Ștergere
  2. nu recunosc nimic-nimic (nici macar scena cu covoarele!), dar las un comentariu ca semn al trecerii mele pe aici, alaturi de un mic semn facut cu ochiul :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu covoarele era mai greu, dar eu am o manie, nu cred că trece săptămâna fără mai modific ceva prin casă. Acum m-am uitat la tine pe blog şi se pare că azi va trebui să îl răsfoiesc. Iubesc Viena, am vizitat oraşul de vreo 8 ori, îmi doresc foarte mult să ajung şi anul acesta din nou. Mulţumesc pentru semn şi te mai aştept pe aici! :D

      Ștergere
    2. aaaaaaaaaa, pai daca ajungi, da un semn, sa facem o sesiune live de blogging la o cafea vieneza :))!

      Ștergere
  3. Cu mare drag, chiar mi-ar plăcea!

    RăspundețiȘtergere