Azi m-am încăpățânat să visez cu ochii larg deschiși la soare, la foarte mult soare. La mers cu picioarele desculțe printr-o iarbă cât se poate de verde și vie. La inspirat adânc în piept mirosul de meri înfloriți. Azi m-am încăpățânat să uit, preț de câteva clipe, cum arată orașul.
Mi s-a părut întotdeauna că Paștele e o sărbătoare pentru care nu ne luăm foarte mult timp. Totul se face pe fugă, mai ales în ultimii ani, când timpul pare să se fi comprimat. Am scurtat programul de relaxare și odihnă, am scos de pe listă pregătirile majore pe care le făceau părinții noștri și-am încercat să facem din această sărbătoare un mic eveniment de bifat.
Dar tocmai pentru că micul roman al lui Michael Ende,
Momo, m-a influențat nespus de mult, îmi doresc să opresc puțin timpul în această perioadă, chiar dacă e vorba de numai două zile. Și cred că e foarte important să știi cum să faci ca lucrurile să arate bine, profitând de unele scurtături care-ți sunt astăzi la îndemână.
Iată câteva feluri în care poate arăta masa de Paște. Nu trebuie să ne dăm peste cap și să cumpărăm veselă nouă. Trebuie să ne folosim cât mai bine posibil de ceea ce avem deja. Avem veselă verde? Niște nuanțe de albastru și turcoaz se vor potrivi de minune (de la șervețelele de masă până la ouă de ciocolată în staniol albastru). Nu vrem sau nu găsim nimic albastru? Niște flori albe rezolvă problema. Asta ca să nu plece nimeni de la ideea că nu se poate sau că ideile de mai jos sunt imposibil de realizat.
Dacă nu plouă și dacă încăpățânarea mea se va dovedi în cele din urmă utilă, ne putem refugia în mijlocul naturii. Dacă putem instala o masă afară, eu tot am de gând să scotocesc prin vitrina bunicii după iepuri albi de porțelan, oricât ar suna asta a Alice în Țara Minunilor.
Verdele și albastrul de care povesteam mai sus. Cât se poate de simplu și de efect. Aș mânca direct într-un pom sau sub o tufă mare de liliac.
Și pentru că am adus vorba de liliac, mai jos sunt două dintre preferatele mele. Cât mai simplu și, cred, cât mai aproape de lucrurile mai importante care înseamnă, în fond, a te bucura de a fi, a trăi, a împărți cu cei de lângă tine.
Recunosc că după ce am terminat selecţia iniţială, mi-am dat seama că mai toate alegerile mergeau cam în aceeaşi direcţie şi semănau destul de mult. Aşa că mi-am zis că n-ar fi rău să nu uit totuşi că suntem în 2016 şi să-mi scot puţin nasul şi privirea din poveştile care mi-au influenţat şi exemplele date până acum.
Un exemplu de design minimalist pentru cei care nu se tem să încerce şi altceva şi care s-au îndrăgostit de o simplitate pe care nu oricine o poate adopta cu eleganţă în egală măsură. Pentru că un astfel de design minimalist trebuie să vină şi dintr-un echilibru care sprijină astfel de alegeri simple numai în aparenţă.
Tot printre preferatele mele e și cea de mai jos. Nu cred că farfuriile galbene sunt motivul care mă fac să îndrăgesc această așezare a mesei, ci combinația dintre verde, galben și ceea ce mă duce cu gândul la lemnul natural.
Poate nu neapărat de Paște fiindcă mi-ar plăcea ca masa mea să arate mai tot timpul așa (momentan mănânc lângă junglă), iar toată această peripeție vizuală m-a convins să mut din nou mobilierul prin bucătărie. A zecea oară e cu noroc.
Puținul care poate funcționa de minune e exemplul de mai jos. Orice mic detaliu care ne duce cu gândul la primăvara își va face simțite efectele. O floare, o crenguță pe jumătate înflorită, un ou mic de ciocolată.
Pentru curajoși, pentru cei care au vesela în zece culori și cărora li se pare că nimic nu merge cu nimic, iată o variantă de rezolvare a problemei. În aceeași categorie intră și cei care-și cumpără câte o cană nouă în fiecare lună și care se opresc abia atunci când își dau seama că-n ultimele zece luni au băut dintr-o singură ceașcă.
Mai jos, din nou, preferata. Flori de câmp, lemn lăsat natural, o variantă rustică și cu un ușor parfum de Provence. E bine să ne lăsăm inspirați, e bine să credem, e bine să ne păstrăm visele cât mai aproape de noi. Pentru că, ușor-ușor, se îndeplinesc toate.
Iar pentru mesele tradiţionale româneşti nu am ales nimic tocmai pentru că prefer un amestec de modern cu tradiţional şi pentru că încă nu m-am gândit cum va arăta masa din acest an, dar mi-ar plăcea să mă inspir din cele de mai sus. Dar, ca idee, masa ideală de Paşte e într-o duminică învăluită în alb, mult alb, cu narcise galbene sau albe pe faţa de masă, cu un cozonac proaspăt, cu ferestrele larg deschise, cu soarele care încălzeşte totul şi cu cei dragi alături. Puţin şi atât de mult în acelaşi timp.
